Încotro ne ȋndrumǎm bǎieții: balet sau fotbal?

by Vivia Sandulescu
Share the NEWS & spread the JOY!

De ce sunt atȃt de puțini băieți ȋn balet? Puțină istorie și atitudinile noastre, azi.

Ce e mai potrivit pentru un copil plin de energie, care nu stă locului o clipă și pare să nu obosească niciodată? Ar bate mingea afară toată ziua, dar parcă puțină disciplină nu i-ar strica. Pe de altă parte, baletul “e doar pentru fete și nu vrem să creștem unul „fetițos” și cu ȋnclinații homosexuale“.  Cȃți părinți de băieți nu vor fi gȃndit așa și continuă s-o facă – dovadă dezechilibrul perpetuat pȃnă azi ȋntre sexele celor care studiază baletul?!

Citește și “Top 5 din 70 de balerini care au marcat lumea dansului, potrivit publicației Ranker.com”

În sec.XVII, ȋn Franța, maeștrii de balet erau exclusiv bărbați

Dar oare așa a fost din totdeauna? Nici vorbă. Cȃnd s-a cristalizat vocabularul dansului clasic, ȋn balete de curte și mai apoi teatrale (sec.XVII, ȋn Franța), maeștrii de balet erau exclusiv bărbați, interpreții la fel, iar rolurile feminine erau susținute ȋn travesti. Ludovic al XIII-lea se producea ȋn public, la palat, ȋn roluri picante, la fel și Regele Soare după el – care numai gay nu era, ci recunoscut pentru apetitul său heterosexual insațiabil. Prejudecățile vremii țineau pe-atunci de statutul social, nu de sex: era perfect acceptabil ca aristocrații să se amuze dansȃnd pe scenă, atȃta vreme cȃt nu o făceau pentru bani. Dansatoarele profesioniste au apărut mai tȃrziu și au fost privite cu suspiciune. (Pentru a i se ierta „păcatul” de a-și fi cȃștigat traiul dansȃnd, M-selle de la Fontaine s-a retras la pensie ȋntr-o mȃnăstire…)

Citește și “Interviu cu Ovidiu Matei Iancu, Prim-solist al Operei Naționale București”

Secolul XVIII a fost dominat ȋn dansul teatral tot de bărbați. Iar cele cȃteva vedete feminine care s-au impus au provocat mici revoluții, adaptȃnd costumul de stradă necesităților unei tehnici din ce ȋn ce mai complexe. Nu se punea nicicum problema dacă a dansa pe scenă denotă insuficientă masculinitate, ci dacă costumul respecta pudoarea, ȋn special cea a dansatoarelor, așa că veridicitatea era sacrificată de dragul bunei-cuviințe.

Personaje precum Giselle și Sylphida au făcut baletul sinonim cu feminitatea

Lucrurile s-au complicat ȋn secolul XIX, odată cu epoca romantică. Baletul ȋncepea să fie identificat cu balerina, ființă eterică, diafană, care abia atingea pămȃntul ridicȃndu-se ȋn vȃrful degetelor. Personaje precum Giselle și Sylphida aveau să schimbe definitiv percepția asupra acestui gen de spectacol, care devenea sinonim cu feminitatea.

Citește și “Este baletul doar pentru fetițe? Ce îl face atrăgător și pentru băieți?”

Marile vedete ale vremii erau balerine, bărbații fiind ȋmpinși ȋn plan secund și reduși la rolul de porteuri. Roata se ȋntorsese: tehnica lor nedezvoltȃndu-se ȋn consecință la fel de rapid, puteau fi chiar ȋnlocuiți cu balerine ȋn travesti. (Totuși, maeștrii de balet au continuat să fie ȋn majoritate bărbați, balerinele fiind acceptate rar și sporadic ȋn postura de coregrafi sau pedagogi.)

În secolul XIX, “avoir sa danseuse” era aproape o obligație mondenă a tinerilor cu dare de mȃnă.

Drept urmare, numărul balerinilor a scăzut dramatic, datorită și etichetei aplicate dansatoarelor, considerate ȋn general ca fiind femei de divertisment, ceea ce arunca o umbră asupra artei lor ȋn general. În Franța, ȋn primii ani ai Operei pariziene (secolele XVII-XVIII), balerinele din ansamblu nu erau plătite deloc, considerȃndu-se că ȋși pot găsi cu ușurință „protectori” generoși. În secolul XIX, avoir sa danseuse era aproape o obligație mondenă a tinerilor cu dare de mȃnă.

Așa se face că ȋn 1905, cȃnd Mihail Fokin a creat coregrafia baletului Les Sylphides pe muzică de Chopin, prelungind filonul romantic, avea la dispoziție un ansamblu feminin, cȃteva soliste și un singur balerin. Din fericire, era construit pe o idee plauzibilă: Poetul și visările sale…

Cele mai proeminente figuri ale secolului XX sunt masculine

De-acum ȋncolo, teatrele se vor lupta să aibă suficienți balerini ȋn componență, deși unele dintre cele mai proeminente figuri ale secolului XX vor fi din nou masculine: Vaslav Nijinski, mai tȃrziu Rudolf Nureev, apoi Mihail Barȃșnikov.

Citește și “Top 5 din 70 de balerini care au marcat lumea dansului, potrivit publicației Ranker.com”

Primatul balerinei va fi echilibrat abia de Nureev, care va impune acordarea de onorarii la fel de mari pentru soliștii bărbați ca și pentru partenerele lor. Baletul fusese ȋn ultima vreme o lume matriarhală, ȋn care femeia era situată cu cȃteva trepte mai sus, ȋn pofida faptului că maeștrii de balet și impresarii erau aproape exclusiv bărbați.

Clișeul conform căruia balet = grație, delicatețe, feminitate, adȃnc ȋnrădăcinat ȋn imaginarul romantic, domină și ȋn ziua de azi subconștientul publicului. Da, e adevărat, baletul ȋnseamnă grație, dar numai pentru femei. Nu efeminează bărbații, nu le cultivă delicatețea ci trăsături fizice și comportamentale cȃt se poate de masculine și atletice. Ba chiar studiul lui poate avea o valoare relaxantă, după cum au descoperit, acolo unde ne-am aștepta mai puțin, soldații din armata sud-coreeană, care ȋl practică de plăcere, ca pe o terapie, la granița cu vecinii din nord.

Vezi mai multe “Photos: South Korean soldiers are fighting stress with ballet”

Gay există ȋn balet ca și oriunde, și la fel există dansatori homofobi (vezi postările lui Serghei Polunin, care l-au costat cȃteva contracte desfăcute) și un procent considerabil de cupluri heterosexuale de balerini, colegi de teatru sau nu. E drept ȋnsă că nonșalanța cu care Diaghilev ȋși afișa homosexualitatea și ȋși promova protejații ȋn primele decenii ale secolului trecut, cȃt a durat minunata aventură a Baletelor Ruse, a dat multora senzația că baletul și lumea sa favorizează un „comportament deviant”.

Această idee a primit o lovitură puternică prin baletul Spartacus (1967) al coregrafului rus Iuri Grigorovici. Grupurile mari de soldați romani și sclavi răsculați, ȋncleștați ȋn luptă, aduceau ȋn scenă o copioasă etalare de ansambluri masculine, emanȃnd valuri de testosteron care amețeau sala. Cu toate acestea, și ȋn Rusia contemporană raportul numeric dintre fetele și băieții care se prezintă la selecțiile de admitere ȋnclină ȋn favoarea celor dintȃi. Procentele variază totuși de la o țară la alta: dacă ȋn Rusia băieții reprezintă cam un sfert din totalul balerinilor, ȋn SUA statisticile spun că ei nu depășesc o zecime.

Observăm astfel, de-a lungul istoriei, mai multe planuri pe care se joacă prezența masculină ȋn balet: poziția socială, raportarea la stipendiere, discriminarea sexuală a femeii, prejudecățile legate de homosexualitate, dar și tradiția culturală a țării.

Aici am putea vorbi și despre dansurile populare, care pot influența atitudinea față de spectacolul coregrafic: ȋn Grecia, de pildă, dansul popular, dominat de cel masculin, plin de mȃndrie și demnitate, constituie materie obligatorie de studiu ȋn școli. Eh, dar baletul e cu totul altceva, acela e pentru străini…

Dar cum răspund acestor prejudecăți cei vizați?

Ați urmărit, desigur, știrea despre prezentatoarea unei emisiuni populare din SUA, care considera că e acceptabil să rȃzi de faptul că prințul George al Marii Britanii, ȋn vȃrstă de 6 ani, ia cursuri de balet. Reacția comunității dansatorilor a fost promptă: doar la New York peste 300 de iubitori ai baletului și-au demonstrat susținerea pentru tȃnărul prinț și dezaprobarea față de afirmația prezentatoarei cu pricina, folosind chiar armele dansului; au curs postările și luările de poziție ȋn apărarea opțiunii vlăstarului regal.

Legat de acest incident, Barȃșnikov declara:

Am descoperit dansul cam la aceeași vȃrstă cu prințul George. Baletul m-a ȋnvățat cam tot ce știu despre disciplină, perseverență, complexitatea vieții, și cum să deosebesc lucrurile importante de cele neimportante. Este o educație extraordinară pentru cel de-al treilea ȋn ordinea succesiunii la tron. Îi salut pe toți cei care ȋși urmează pasiunea.

Cum se manifestă de fapt această prejudecată? Simplu: copilul nu e lăsat să ia lecții de balet, dacă-și exprimă dorința să o facă. Sau, cum spune și titlul unui articol de pe un site american, „Cel mai mare obstacol pentru băieții care fac balet sunt adesea chiar tații lor”

Iar dacă familia trece peste asta, cel ȋn cauză are toate șansele să fie ironizat și agresat de către colegi, ȋn cazul că urmează o școală obișnuită. Singura șansă este să urmeze o școală de coregrafie, ȋn care toți elevii să aibă aceleași preocupări artistice. Chiar și așa, puțini sunt cei care rezistă dincolo de vȃrsta pubertății ȋn grupe mixte, atunci cȃnd sunt ȋn minoritate.

Cei care hărțuiesc copiii sunt oameni ȋnguști la minte, care se simt superiori atunci cȃnd jignesc pe altcineva. Din fericire, eu nu prea am avut parte de așa ceva, cred că datorită a doi factori: sprijinul neclintit al familiei mele, de care m-am bucurat ȋntotdeauna și dragostea mea pentru dans, care m-a ajutat să depășesc orice comentarii răutăcioase.

Cȃnd oamenii nu ȋnțeleg ceva, ȋncep să facă presupuneri. Acum mă pasionează să prezint oamenilor lumea baletului profesionist, să le arăt ce ȋnseamnă și cum devenim ceea ce suntem. Nu mă deranjează că se ȋntȃmplă să fiu un balerin bărbat, deci nu văd de ar deranja pe altcineva.

Stephen McRae,

Din interviurile balerinilor de top – din care de regulă nu lipsește ȋntrebarea despre cum au rezistat presiunii, studiind baletul ȋntr-o lume a fetelor – reies cam aceleași motivații: pasiunea pentru dans, resimțită de timpuriu, sprijinul familiei și ȋndȃrjirea de a a nu lua ȋn seamă bullying-ul, urmȃndu-și drumul ales.

Dar pasiunea pentru dans nu apare doar ȋntȃmplător, ea poate fi și stimulată de către părinții care observă ȋnclinațiile artistice ale copilului și nu consideră că o carieră ȋn fotbal ar fi de preferat, fiindcă acolo se cȃștigă mai bine…


Share the NEWS & spread the JOY!

Related Posts

2 comments

Mihaela Vasiliu December 15, 2020 - 4:17 am

Atât de frumos descris subiectul!
Multunesc! Ca mama de mic balerin, toate cele expuse în articol ma fac sa sper in continuare ca intr-adevar e o lume în care au loc si ei, băieții 😊

Reply
Mihaela Vasiliu December 15, 2020 - 4:18 am

Atât de frumos descris subiectul!
Mulțumesc! Ca mama de mic balerin, toate cele expuse în articol mă fac să sper în continuare că într-adevar e o lume în care au loc și ei, băieții 😊

Reply

Leave a Comment

Această pagină, în contextul prestării de servicii, foloseşte cookie-uri. Continuând să vizitezi site-ul, ești de acord cu folosirea lor. Pentru mai multe informaţii, inclusiv informaţii despre eliminarea acestora, apasa pe Politica de confidentialitate. Sunt de Acord Politica de confidentialitate