Poveşti de iarnă depănate de coregrafi. Cinci dintre cele mai ȋndrăgite balete de văzut când afară ninge

by Vivia Sandulescu
Spread the love

Ce poate fi mai plăcut, ȋn lungile seri de iarnă, decât să asculţi poveşti la gura sobei (sau a caloriferului)? Poate un singur lucru: să le şi vizualizezi, iar dacă sunt ȋnsoţite de muzică, decoruri şi costume, graniţa dintre realitate şi ficţiune ȋncepe să se estompeze.

Coregrafii simt nevoia să le traducă pe limba lor, re-creând pe scenă fantasticul şi alegoria, aventura şi surpriza, pentru a le apropia de sufletul privitorilor de toate vârstele. Am adunat mai jos câteva dintre cele mai ȋndrăgite şi mai cunoscute şi vi le ȋmpărtăşim şi dumneavoastră.

Spărgătorul de nuci. Povestea lui E.T.A.Hoffmann din 1816 a avut în România cel puțin șase versiuni coregrafice

Baletul devenit o emblemă a Crăciunului aproape că nu mai are nevoie de nicio prezentare. Bunici şi nepoţi ştiu că muzica a fost compusă de P.I.Ceaikovski, iar cei mai apropiaţi de lumea dansului ştiu şi că a avut premiera ȋn 1892 la Teatrul Mariinsky din Sankt Petersburg, ȋn coregrafia lui Marius Petipa. După câteva decenii de relativă ignorare, baletul a cunoscut o revigorare spectaculoasă, astfel că astăzi practic nu există companie importantă care să nu aibă titlul ȋn repertoriu. Ba mai mult, este abordat ca spectacol de Crăciun de către şcolile mari de balet, datorită libretului foarte ofertant pentru micii dansatori şi soliştii ȋn devenire.

Povestea lui E.T.A.Hoffmann din 1816 Spărgătorul de nuci şi Regele şoarecilor a cunoscut ȋn timp o sumedenie de adaptări şi modificări, mai superficiale sau mai drastice şi a fost transpusă nu doar ȋn balet ci şi ȋn filme de animaţie şi de lung metraj, spectacole de păpuşi, benzi desenate, emisiuni tv, jocuri video, iar Suita extrasă din partitura acestuia (Op.71a) constituie o piesă de concert ȋn sine, extrem de populară.

Spargatorul de nuci la ONB

Acţiunea se petrece ȋn ajunul Crăciunului, de regulă ȋn jurul unui brad ȋmpodobit, care capătă dimensiuni uriaşe pe măsură ce somnul pune stăpânire pe mica Marie/Clara. Aceasta pleacă ȋntr-o călătorie fantastică ȋn Regatul Fulgilor de nea ȋmpreună cu Spărgătorul de nuci transformat miraculos ȋn Prinţ, unde asistă la un mare Vals al acestora.

 

Câteva versiuni coregrafice româneşti:

ON Bucureşti: Tilde Urseanu, 1960; Alexa Mezincescu, 1993; Oleg Danovski Jr., 2018

ONR Iaşi: Vasile Marcu, 1964; Gheorghe Stanciu, 1994; Ileana Iliescu, 2018

TB Sibiu: Vasile Petruţiu, 2011; Aleisha Gardner şi Kirill Ermolenko (adaptare după Petipa-Ivanov), 2017

TB „Oleg Danovski”: Oleg Danovski, 1984; Gheorghi Kovtun, 2007

ONR Cluj-Napoca: Vasile Solomon, 2012; Pavel Rotaru, 2019.

OCC: Cătălin Caracaş, 2016.

 

Vizionează mai jos: 

The Nutcracker, Nina Kaptsova & Artem Ovcharenko 2011

 

Crăiasa Zăpezii sau povestea prieteniei care topeşte ghiaţa din sufletele reci

Pornind de la povestea omonimă a lui H.C.Andersen din 1844 au fost create ȋn timp balete, adaptări pentru televiziune şi cinematografice, benzi desenate, filme de animaţie, jocuri video, opere şi musical-uri, dar şi lucrări literare mai ample – piese de teatru şi romane.

Dacă toate acestea au ca punct de plecare un scenariu foarte cunoscut – călătoria Gerdei ȋn lumea ȋngheţată unde a fost ademenit prietenul ei Kay de către Crăiasa Zăpezii, pentru a-l recupera pe acesta şi, simbolic, victoria afecţiunii asupra ciobului de oglindă spartă prin care vedem realitatea –, ceea ce individualizează fiecare versiune este folosirea suportului muzical, ȋntrucât nu a existat o partitură scrisă anume. Desigur, cei mai apropiaţi de spiritul şi locul poveştii fiind Edvard Grieg şi Jean Sibelius, au fost adesea alese colaje din muzica lor, dar coregrafii au recurs şi la creaţii aparţinând lui Rimski-Korsakov, Alexandr Glazunov, Anton Rubinstein sau Jules Massenet şi, desigur, lui P.I.Ceaikovski.

Craiasa Zapezii la TNOB “Oleg Danovski”

Versiuni coregrafice româneşti:

ON Bucureşti: Alexa Mezincescu, muzica Liana Alexandra, 1982

TB „Oleg Danovski”: Oleg Danovski, colaj Edvard Grieg, Jean Sibelius, 1995; Horaţiu Cherecheş, colaj Edvard Grieg, Jean Sibelius, 2016.

 

 

Vizionează mai jos: 

Snow Queen (Craiasa Zapezii) – Act 1 – Choregraphy Horatiu Chereches

Snow Queen (Craiasa Zapezii) – Act 2 – Choregraphy Horatiu Chereches

 

Fetiţa cu chibrituri, o poveste tristă, rar abordată ȋn balet, căreia coregrafii i-au ȋndulcit finalul

Ca şi alte poveşti ale lui H.C.Andersen, Fetiţa cu chibrituri, publicată ȋn 1845, a cunoscut un mare succes, fiind transpusă ȋn filme de animaţie şi de lung metraj, benzi desenate, jocuri video, poezii şi romane. A inspirat o sumedenie de compoziţii muzicale, de la lied la operă şi de la lucrări instrumentale la musical-uri.

Mai rar abordată ȋn balet, Fetiţa cu chibrituri a avut totuşi câteva versiuni notabile, precum cea a lui Arthur Pita pentru Sadler Well’s, ȋn 2014, pe muzica originală a lui Frank Moon. Pita nu ocoleşte tragismul situaţiei, pedalând pe latura emoţională a poveştii Fetiţei care, după ce se bucură câteva clipe de iluzii fericite la lumina chibriturilor pe care le aprinde ȋn noaptea ȋngheţată de Crăciun, fără să reuşească să le vândă, moare lângă mormântul Bunicii ei. Finalul aduce ȋnsă o umbră de zâmbet, căci Bunica apare ca ȋntr-o continuare a visului Fetiţei, ducând-o ȋn… Lună, unde aceasta descoperă un modul gen Apollo şi dansează cu Astronautul. Tristeţea aproape că e uitată atunci când nava Astronautului nu porneşte, aşa că e ajutată de un ultim chibrit găsit de Fetiţă. Ȋn plus, acesta aprinde tot cerul nopţii, umplându-l de lumini…

Vizionează mai jos: 

The Little Match Girl – Arthur Pita – Sadler’s Wells is Dance

 

The Little Match Girl

La Opera Comică pentru Copii, Corina Dumitrescu adaugă ȋn 2015 câteva personaje de invenţie, la graniţa dintre fantastic şi social, cu care Fetiţa interacţionează pe un colaj muzical din compozitori contemporani. Accentul e pus pe imaginaţia care ne salvează de urâtul vieţii cotidiene, pe credinţa ȋn puterea visului, ȋn prietenie şi responsabilitate, iar ȋn final toată lumea revine pe scenă…ȋn zilele noastre, dansând pe ritmuri disco şi hip-hop.

 

Vizionează mai jos: 

Fetița cu Chibrituri | Opera Comică pentru Copii

 

Omul de zăpadă, ȋncă un spectacol care oferă ocazia unui copil de a interpreta un rol principal dansat

Cartea ilustrată Omul de zăpadă a lui Raymond Briggs, publicată cu peste patru decenii ȋn urmă, transporta copiii ȋn lumea minunată a aventurilor unui băieţel şi ale prietenului lui de nea. Ȋn 1993, aceasta a devenit baza unui spectacol extrem de prizat de publicul britanic junior: un amestec de dans şi muzică live, care a avut premiera la Birmingham Repertory Theatre.

Spectacolul deapănă aventurile Băiatului din momentul când Omul de zăpadă prinde viaţă pe neaşteptate ȋn curtea sa. Printre personajele cu care se ȋntâlnesc sunt păpuşi şi animăluţe de pluş, pinguini, o Prinţesă a gheţii, nesuferitul Jack Frost şi, desigur, Moş Crăciun ȋnsuşi. A doua zi, Băiatul nu mai găseşte din Omul de zăpadă decât pălăria, nasul şi nasturii, dar ȋn buzunarul său a rămas fularul primit de la Moş Crăciun, deci poate că nu a fost doar un vis!…

The Snowman

Coregrafia ȋi aparţine lui Robert North, muzica şi versurile lui Howard Blake, iar regia lui Bill Alexander conţine spectaculoasa plimbare prin aer ȋn jurul lumii a celor doi prieteni.

Ca şi Spărgătorul de nuci, spectacolul oferă ocazia unui copil de a interpreta un rol principal dansat, care ȋi solicită ȋn egală măsură disponibilităţi actoriceşti.

 

Vizionează mai jos: 

The Snowman

 

O Poveste de iarnă despre prietenie, loialitate, gelozie, dragoste, remuşcare, iertare şi ȋmpăcare

Un balet aparte este cel semnat de Christopher Wheeldon după Shakespeare: The Winter’s Tale. Premiera din 2014 a fost o co-producţie a Royal Ballet „Covent Garden” – National Ballet of Canada şi continuă să se bucure de un succes nedezminţit. Este de altfel şi singura dramatizare coregrafică a acestei lucrări shakespeariene, pe care istoricii nu ştiu ȋncă unde să o ȋncadreze, fiindcă are ȋn ţesătura ei elemente tragice, romantice, comice, dar şi un happy end.

Povestea destul de stufoasă se ȋnvârte ȋn jurul ideilor de prietenie, loialitate, gelozie, dragoste, remuşcare, iertare şi ȋmpăcare, destinul intervenind de partea celor drepţi. Este situată ȋntr-un timp medieval incert, pe când nu doar Sicilia ci şi Boemia avea acces la mare, iar muzica originală ȋi aparţine lui Joby Talbot (acelaşi cu care Wheeldon a colaborat pentru Alice ȋn Ţara minunilor iar Wayne McGregor pentru Chroma).

The Winter’s Tale

Dar de ce e „de iarnă”, când nimic nu sugerează că se ȋntâmplă iarna? Pentru că poveştile care se spuneau ȋn serile ȋnzăpezite, de dinainte de vremea lui Shakespeare şi până către vremurile noastre, trebuiau să fie despre fantome şi vrăji, mistere şi ȋntâmplări miraculoase şi să inspire spaimă sau tristeţe, ȋn ton cu anotimpul zgribulit şi cu răceala din sufletul unora dintre personaje.

 

Vizionează mai jos: 

THE WINTER’S TALE – Royal Ballet

Ȋn pofida numelui, Albă ca Zăpada nu este o poveste de iarnă, titlul referindu-se doar la numele eroinei cu ten imaculat şi nu este situată temporal ȋn anotimpul dintre ani.


Spread the love

Related Posts

Leave a Comment

Această pagină, în contextul prestării de servicii, foloseşte cookie-uri. Continuând să vizitezi site-ul, ești de acord cu folosirea lor. Pentru mai multe informaţii, inclusiv informaţii despre eliminarea acestora, apasa pe Politica de confidentialitate. Sunt de Acord Politica de confidentialitate