Ce culoare are baletul?

Baletul devine tot mai mult un curcubeu rasial, în care întâlnim nu doar dansatori negri, mulatri şi de o sumedenie de combinaţii cafenii, ci şi din „rasa galbenă”.

by Vivia Sandulescu
Share the NEWS & spread the JOY!

Baletul a fost adoptat în Japonia încă de la începutul secolului XX, dar „a prins” cu adevărat abia după cel de-al doilea război mondial. În prezent, Japonia are mai multe companii de balet şi nenumăraţi balerini de prim rang.

Spre deosebire de Europa, învăţământul coregrafic s-a dezvoltat aici mai ales în şcoli private, în general de mici dimensiuni, dintre care o treime au fost înfiinţate în secolul XXI.

Printre cele mai importante companii actuale se numără Tokio Ballet şi K-Ballet, cu o prezenţă internaţională consistentă, bogată în turnee.

Balerinii japonezi au cucerit Occidentul, dar şi Rusia

May Nagahisa

Royal Ballet pare să aibă o predilecţie pentru dansatorii japonezi, având în componenţă prim-solişti din ţara Soarelui-răsare deja de câteva decenii: Miyako Yoshida, Tetsuya Kumakawa, Ryoichi Hirano (din 2001), Akane Takada (din 2009 ), Fumi Kaneko (din 2010) ş.a. Cu toţii au evoluat în coregrafiile clasice şi neoclasice din repertoriul companiei.

Japonezii au fost de asemenea primii asiatici care „au infiltrat” teatrele ruseşti de tradiţie, pentru directorii acestora contând mai mult calitatea artistică decât naţionalitatea: Morihiro Iwata a fost prim-solist la Bolşoi din 1996; în 2017, May Nagahisa, proaspătă absolventă a Ballet Academy Princess Grace din Monaco, a fost angajată la Mariinsky, unde a susţinut din start roluri solistice.

 

Yoko Morishita, „Perla Orientului” (n.1948) a fost cea dintâi balerină japoneză care a avut o carieră internaţională de anvergură, în ciuda micimii staturii sale.

Născută la Hiroshima, a studiat baletul la Tokio, unde a debutat în rol prim-solistic la doar 12 ani. Ulterior s-a perfecţionat în SUA şi la Monaco.

Yoko Morishita si Tetsutaru Shimizu

A fost angajată la Matsuyama Ballet Company în 1971. După câştigarea Medaliei de aur la Concursul Internaţional de Balet de la Varna în 1974 a fost invitată a marilor companii din lume, fiind prima dansatoare japoneză care s-a produs pe scena Operei din Paris.

Maurice Béjart a creat o lucrare pentru ea. A primit premii de prestigiu, de multe ori fiind cea mai tânără persoană căreia premiul îi era atribuit.

A avut o activitate coregrafică deosebit de longevivă, la 65 de ani apărând încă pe scenă.

Din 2002 este membră a Japan Art Academy.

 

Miyako Yoshida (n. 1965) a fost prim-solistă a K-Ballet din 2006 şi a Royal Ballet (1995-2010, o perioadă ca invitată permanentă).

Miyako Yoshida

Născută şi formată la Tokio, a câştigat Prix de Lausanne în 1983 şi şi-a terminat studiile la Royal Ballet School. A fost angajată în 1984 în actuala companie Birmingham Royal Ballet, unde a devenit solistă.

În 2006 a fost desemnată Cea mai bună balerină a anului în Anglia. A primit importante distincţii culturale din partea Japoniei şi a Angliei.

 

Tetsuya Kumakawa (n. 1972) a făcut primii paşi de dans în Japonia; la 15 ani s-a mutat în Anglia, unde a studiat la Royal Ballet School. S-a situat primul pe podium în concursuri de balet din Japonia şi la Prix de Lausanne, în 1989 (unde a revenit ca membru al juriului în 2013).

În acelaşi an s-a alătutat companiei-mamă, devenind cel mai tânăr solist din istoria ei (1991) şi prim-solist (1993).

În 1998 a fondat compania K-Ballet, urmată de K-Ballet School în 2003.

 

Shoko Nakamura (n. 1980) a evoluat ca prim-solistă în mai multe teatre de operă din Europa.

Shoko Nakamura

Şi-a început educaţia coregrafică în Japonia şi a completat-o la John Cranko School din Stuttgart, în urma câştigării Prix de Lausanne în 1996.

După absolvire a activat două stagiuni la Stuttgart Ballet, apoi a dansat la Opera din Viena, unde a fost numită solistă în 2002. Între 2006-2013 a fost prim-solistă a Berlin State Ballet iar din 2013 deţine aceeaşi poziţie la Opera Naţională Maghiară din Budapesta.

 

„Japonicile” de la noi

În România, prima balerină japoneză a apărut la ONB în 2002. După o serie de peripeţii birocratice datorate legislaţiei române confuze, Minami Nogami s-a întors acasă, unde a studiat fotografia de balet.

Ayaka Nagai

Treptat, dansatorii japonezi au completat efectivele majorităţii departamentelor de balet din ţară, pe toate eşaloanele ierarhiei artistice, colaborarea lor devenind practic indispensabilă bunei desfăşurări a reprezentaţiilor de balet şi a divertismentelor din opere. Disciplinaţi, modeşti, adesea remarcabili din punct de vedere tehnic şi artistic, balerinii japonezi suplinesc cu brio absenţa omologilor lor români care au preferat să evolueze în străinătate.

Câteva nume: Ayaka Nagai, prim-solistă a Teatrului de Balet Sibiu, unde activează din 2010; Akane Ichii, fostă solistă a ONB, actualmente a Estonian National Ballet; Shohei Horiuchi, fost solist al ONB. Şi mulţi, mulţi alţii, în teatrele din Iaşi, Constanţa etc.


Share the NEWS & spread the JOY!

Related Posts

Leave a Comment

Această pagină, în contextul prestării de servicii, foloseşte cookie-uri. Continuând să vizitezi site-ul, ești de acord cu folosirea lor. Pentru mai multe informaţii, inclusiv informaţii despre eliminarea acestora, apasa pe Politica de confidentialitate. Sunt de Acord Politica de confidentialitate