A trecut de la sport la yoga și pilates și a cunoscut baletul din interior. Cu experiența acumulată Mirela Olărescu spune: Timpul nu lucrează în favoarea ta!

by Mihaela Moldoveanu

Ca wellness coach, Mirela Olărescu își dedică timpul și energia femeilor de peste patruzeci de ani pe care vrea să le ajute să-și trăiască viața din plin. Înainte de crearea programelor de pilates Mtherapy, a făcut sport și a mers la sală timp de douăzeci de ani. În timpul ăsta și-a crescut și fetița, pe Rebecca. A mers cu ea la Operă și apoi, de la cinci ani, la școala de balet. Au participat împreună la școlile de vară, a stat cu ea la clasele de balet, a citit, a studiat posturile, a vorbit cu profesorii.

Când liceul de coregrafie din București a fost pe punctul de a fi închis, și-a unit puterile cu câțiva prieteni și au înființat ”Asociația Mișcarea pentru Balet și Artele Spectacolului”. Și au organizat și prima școală de vară din România pentru copiii care făceau balet profesionist.

Între timp Rebecca s-a făcut mare și și-a ales propriul drum. Mama a avut mai mult timp pe care l-a investit în conștientizarea relației corp-minte-suflet. Și acum e pregătită să împărtășească și să ajute cât mai multe femei.

Povestea Mirelei Olărescu vorbește și despre conștientizarea relației mamă-fiică, despre libertatea copilului de a-și urma pasiunea, și despre cum baletul le-a apropiat și le-a inspirat să țeasă povești noi în tapiseria vieții.

Citește și 

Maria Antonia Tudorache, sau cum ajungi de la Balet, la Kinetoterapie 

Bullying-ul în lumea baletului! Florin Chirițescu: “Ce condamn cel mai mult este bullying-ul din interiorul artei”

 

“Sportul a fost întotdeauna prezent în viața mea” spune Mirela Olărescu, povestind trecerea de la gimnastică, atletism, înot, patinaj și bachet la yoga și pilates

În copilărie vă plăcea sportul, practicați ceva?

Sportul a fost întotdeauna prezent în viața mea. În copilărie am locuit lângă complexul sportiv “Lia Manoliu”, pe atunci “23 August” și am făcut câte puțin din toate: gimnastică, atletism, înot, patinaj. La 10 ani am mers la un liceu sportiv și am făcut baschet intensiv. Adică 6 ore pe săptămână timp de 1 an.

Când v-ați dat seama că trebuie să faceți ceva mai mult pentru a vă de-stresa corpul și mintea?

La vârsta adultă am ales să practic fitness ca terapie antistres și  echilibru înainte sau după o zi aglomerată. Prima certificare ca instructor de Pilates am luat-o în 2018, când încă lucram ca Account Director în publicitate, iar în 2019 am făcut un curs internațional complet de Pilates pe echipamente (aparate). La finalul lui 2019 am renunțat la  profesia mea de-o viață pentru a urma un alt drum. Unul care pentru mine are sens cu adevarat.

Mirela Olărescu a creat un program de fitness și pilates ce se adresează femeilor de peste 40 de ani

Programul de fitness și pilates pe care l-ați conceput se adresează femeilor de peste 40 de ani. E aceasta vârsta când e nevoie de mai multă conștientizare a relației cu corpul?

Ca Wellness Coach învăț femeile să trăiască sănătos și o fac prin intermediul unor programe complete. Prin care învață nu doar să mănânce sănătos. Dar și să facă mișcare, să se hidrateze, să doarmă, să exerseze respirația și meditația pentru destresare.

Mă adresez în special femeilor de peste 40 de ani din mediul urban, care au o viață stresantă și jonglează cu rolurile profesionale, de familie și sociale. Femeilor care pe lângă toate acestea doresc să se preocupe și de propria persoană, pe care atât de des o lasă pe ultimul loc. Programul meu li se adresează în primul rând lor, pentru că după 40 de ani are loc o conștientizare a importanței sănătății.

Apar primele probleme de sănătate datorate unui stil de viață stresant și plin de griji.

După 40 de ani, copiii cresc și nu mai trebuie ținuți de mână. Faptul că avem ceva timp liber ne face să ne schimbăm prioritățile. Nu este o conștientizare a relației cu corpul – asta se întâmplă după foarte multă practică. Ci mai degrabă o conștientizare a faptului că timpul nu lucrează în favoarea ta și că trebuie să îți acorzi mai multă atenție ție ca întreg: corp, minte, suflet. 

 

Mirela Olărescu: La primele ore de yoga nu înțelegeam cum pot celelalte femei să se contorsioneze în toate acele poziții

Ce schimbări ați observat de când faceți yoga?

Sportul a fost tot timpul prezent în viața mea și am avut abonament la sala de sport timp de peste 20 de ani. La început mergeam doar ca să scap de stres. În urmă cu 8 ani însă, am hotărât să merg mai des. Am început să fac aproximativ  2 clase diferite pe zi, 6 zile din 7, adică în jur de 12 ore pe săptămână. Schimbările au apărut în câteva luni. 

Am observat modificări ale corpului, nu neapărat în greutate, pentru că nu slăbisem mai mult de 2 kg. Dar proporțiile se modificaseră și la fel și gradul de tonifiere musculară.

Apoi, creșterea rezistenței. Când am început, după prima oră simțeam că nu pot mai mult. Apoi ”neputința” s-a transformat într-o oboseală plăcută care trecea după duș. După 6 luni am mers la primul festival de yoga și am făcut 6 clase consecutive.

Mai multă flexibilitate. La primele ore de yoga nu înțelegeam cum pot celelalte femei să se contorsioneze în toate acele poziții/asane în timp ce eu eram înțepenită.

Mai multă forță. Deja puteam să fac câteva flotări și mai multe exerciții fitness.  

 

Mamă și fiică la Operă și apoi la școala de balet. Mirela Olărescu: Am început să mergem în mod regulat la spectacolele de balet ale ONB

Faptul că fiica dvs a făcut balet v-a influențat atitudinea față de corp și necesitatea mișcării? Sau dumneavoastră ați inspirat-o pe ea?

Rebecca a început să facă balet de la 4 ani și tot de atunci am început să mergem în mod regulat o dată pe săptămână la spectacolele de balet ale Operei Române. După ce am epuizat reportoriul, am început să le revedem în altă interpretare.

Și tot așa am făcut an de an până acum câțiva ani. Primul spectacol pe care l-a văzut a fost Lacul Lebedelor. Rebecca a stat atentă,cu gura deschisă tot spectacolul iar la sfârșit a aplaudat frenetic.

La 5 ani a început să meargă la școala de balet ”La Silphide”, unde a continuat până în clasa a 5-a când am hotărât să o mutăm la Liceul de Coregrafie. Decizia a fost a ei în totalitate.

Țin să menționez că nu am avut absolut nimic în comun cu baletul până când Rebecca nu a început să meargă la balet. Și chiar și după… ce știam eu unde o să mă ducă viața?

În clasa I, la prima ședință cu părinții, m-am așezat în bancă lângă mama colegei de bancă a Rebeccăi (cu care a rămas prietenă apropiată până în zilele noastre). Vorbind, ne-am împrietenit. Apoi am auzit-o pe învățătoare spunând că “putem duce copiii și la spectacole de balet pentru că avem o mamă care este balerină la Opera Română”. Spre marea mea surprindere era chiar colega mea de bancă! 

Una dintre discuțiile noastre ulterioare a fost dacă Rebecca să facă balet profesionist și mi-a spus că nu ar recomanda nimănui și cu atât mai puțin cuiva apropiat. Doar că întrebarea mea a fost “acum este așa, dar peste 10-15 ani?” La care și ea a recunoscut că speră ca peste 10-15 să se schimbe mult lucrurile. Acum ne aducem aminte cât de bine era acum 10-15 ani…

 

Ar fi util ca mamele și fiicele să facă mișcare împreună, pentru a se cunoaște mai bine și pentru a-și armoniza dorințele și așteptările

Pasiunea pentru balet a dus-o așadar pe Rebecca la Liceul de Coregrafie, unde a făcut clasele 5-8 . În clasa a 6-a la o ședință cu părinții, pentru că diriginta lor era și profesor de balet, am întrebat-o despre tabere de balet. Eu am plecat toată viața mea de școlar în tabere și am apreciat foarte mult aceste momente libere de teme.

M-am gândit că și pe Rebecca ar ajuta-o să se  concentreze mai bine asupra orelor de balet. Spre marea mea surprindere am aflat nu doar că nu se fac, dar că profesorii nici nu își doresc să lucreze, nici măcar o oră în afara programei școlare.

Atunci am realizat că nu înțeleg nimic din ce se întâmplă în școală și cum singura persoană pe care o pot schimba sunt eu, am început să învăț. Și tot de atunci atunci am început să merg împreună cu ea la școli de vară: în  Anglia, în Spania, apoi când s-a făcut mai mare a mers singură la Monaco și în Olanda.

Ca să aplici la aceste școli trebuie să faci un dosar care să cuprindă nu doar CV dar și câteva fotografii în anumite poziții de balet. Nu înțelegeam despre ce este vorba,  pentru că eu veneam dintr-o altă lume. Atunci am cumpărat cartea ”Principiile Baletului Clasic”  de A. Vaganova ca să înțeleg cum analizează profesorii dacă o anumită poziție sau postură este corectă sau nu.

Trebuie să recunosc că la început toate îmi păreau la fel și nu puteam aprecia- ca să nu zic că nu vedeam – poziția picioarelor, a șoldurilor, a brațelor și a umerilor. Și în Pilates există aceste principii: poziția neutră a pelvisului și centurii scapulare, conștientizarea corpului, echilibru, control în mișcare, concentrare și precizie a mișcărilor în care se urmărește alungirea și importanța acordată părții centrale numite core. 

La primele școli de vară am mers cu ea, așa că am stat în sala de curs, la ore și am vorbit cu profesorii. Am fost atentă și am observat diferențele. Acestea țineau nu doar de dotare (săli mari, profesori care se purtau cu ei impecabil, pian profi și corepetitor de excepție). Ci și de alte amănunte cum ar fi interacțiunea profesori- elevi, mai exact felul în care le dădeau corecțiile. Am stat mult de vorbă cu profesorii și cu mulți am devenit prietenă și am păstrat relația mult timp, chiar dacă nu am mai avut ocazia să ne revedem.

E important ca o mamă să facă ea însăși mișcare ca să înțeleagă ce înseamnă efortul pentru un copil?

În clasa a 7-a ni s-a recomandat să facă Pilates ca pregătire fizică. Lucru absolut normal, în aproape toate școlile de balet se lucrează și pe pregătire fizică, chiar și Vaganova făcea Calisthenics, la Rudra Bejart se face Kendo, La Royal Ballet School Londra Pilates. 

Spre surprinderea mea, nu am găsit nicio antrenoare de Pilates dispusă să dea lecții în privat. Când am terminat primul curs de instructor de Pilates i-am spus Rebeccăi că acum în sfârșit are la dispoziție o profesoară doar pentru ea, pe care o poate chema oricând dorește.

După clasa a 8-a, Rebecca a dat audiție și a fost admisă în Belgia la Royal Ballet School of Antwerp unde a stat un an și jumătate și încă pe atât la Balletschule Theater Basel în Elveția.

 

Mirela Olărescu, alături de prietenii săi, a înființat Asociația MBAS și prima Școală de vară de balet din România

În 2014,  Liceul de Coregrafie din București a fost amenințat cu desființarea și alipirea lui la Liceul de Muzică Dinu Lipatti, ceea ce a stârnit un val de proteste în rândul copiilor, părinților și a susținătorilor din lumea baletului. Bogdan Nicula, fost elev al Liceului de Coregrafie și balerin în Germania, deși departe, a fost unul dintre susținătorii înflăcărați ai acestei mișcări.

La sfârșitul acestor proteste, ne-am reunit împreună cu Sena Vlădoiu și cu Alexandru Marinescu și am format  Asociația MBAS. Aceasta avea ca scop crearea de programe și proiecte prin care să ajutăm tinerii balerini în devenire. 

Și pentru că mi se lipise de suflet proiectul Școlilor de Vară, împreună cu Asociația MBAS am organizat prima Școală de Vară de Balet pentru copiii care făceau balet de performanță. Vreau să menționez că pentru prima dată în România, programul era complet.

Acesta cuprindea studii de balet clasic și poante,  separat băieți – fete. În plus, clase de balet contemporan, tehnica Cunnigham și Graham, clase de pregătire fizică și prelegeri. Iar în încheiere ne-am bucurat de un spectacol semnat Bogdan Nicula și pus în scenă la Sala Polivalentă. Profesori la prima ediție a Școlii de Vară au fost: Corina Dumitrescu, Anca Mandrescu, Dragoș Mihalcea, Ioana Macarie și desigur Bogdan Nicula. 

În clasa a 12-a am hotărât să o aducem înapoi pe Rebecca pentru ultimul an de bacalaureat. A fost și anul în care ea a decis că nu vrea să urmeze o carieră de balerină. Așa că urmatorii 3 ani i-a petrecut la  Royal Academy of Dance în Londra unde a obținut Bachelor of Art in Ballet Education. Iar acum urmează un program Master în Screendance. 

 

Mirela Olărescu, mesaj către mame: lăsați copiii să facă ceea ce le place cu pasiune și dragoste!

Mesajul meu către toate mamele este: lăsați copiii să faca ceea ce le place, încurajați-i și fiți alături de ei. Este foarte important ca să poată avea ocazia să profeseze o meserie cu dragoste și pasiune și nu sa o facă doar pentru bani.

Pentru ele însele le-aș recomanda să urmeaze un stil de viață sănătos cu o dietă echilibrată, mișcare zilnică, hidratare, 7-8 ore de somn de calitate și stress management.

Doamnelor, sunteți frumoase așa cum sunteți, cu câteva kilograme în plus sau minus, nu vă chinuiți corpul cu diete complicate sau programe de sport solicitante. Fiecare lucru trebuie făcut cu moderație și cu plăcere. Dorința mea este să vă învăț pe cât mai multe să trăiți sănătos și să vă bucurați de viață!

Related Posts

Leave a Comment

Această pagină, în contextul prestării de servicii, foloseşte cookie-uri. Continuând să vizitezi site-ul, ești de acord cu folosirea lor. Pentru mai multe informaţii, inclusiv informaţii despre eliminarea acestora, apasa pe Politica de confidentialitate. Sunt de Acord Politica de confidentialitate