Ce culoare are baletul?

Partea a II-a

by Vivia Sandulescu
Share the NEWS & spread the JOY!

Pornisem în prima parte a articolului de la constatarea că unei balerine cu o piele mai închisă la culoare i se potriveşte o altă gamă cromatică a costumului de scenă decât uneia de rasă caucaziană. Ei bine, în cazul balerinilor, nuanţele par să nu deranjeze pe nimeni (şi recunosc că nici pe mine).

În repertoriul clasic există roluri care se pretează mai uşor unei culori naturale mai umbroase (Maurul din Petruşka, Ali din Corsarul, Solor sau Idolul de bronz din Baiadera, Abderahman din Raimonda, Sclavul de aur din Şeherezada, Rothbart din Lacul lebedelor, Othello ş.a.) şi totuşi balerinii negri au atacat cu curaj – şi fară să întâmpine aceeaşi opoziţie ca omoloagele lor feminine – roluri pur „albe”.

Misty Copeland Si Brooklyn Mack In lacul Lebedelor

Fanii baletului au fost mai puţin şocaţi de evoluţia unor prinţi negri decât a unor prinţese, în roluri precum Siegfried din Lacul lebedelor, Désiré din Frumoasa din pădurea adormită, Prinţul din Cenuşăreasa, Albrecht din Giselle, Des Grieux din Manon, Prinţul (Coqueluche) din Spărgătorul de nuci, sau al unor commoners precum Basilio din Don Quijote, Colas din La Fille mal gardée, Franz din Coppelia sau Spartacus. Deşi prezenţa balerinilor de culoare pe scenă a înfruntat oprobriul unei părţi a publicului baletoman – mai ales atunci când partenera era albă – nu ştiu să fi fost înregistrate cazuri în care să li se fi cerut sau sugerat să se albească în vreun fel.

Din nou, „dezgheţul” s-a petrecut în America, în mod firesc datorită procentului de populaţie de culoare din SUA, dar şi în Cuba, odată cu începuturile învăţământului de profil din această ţară, iar ulterior în Brazilia şi Africa de Sud. Prezenţa (prim)-soliştilor de culoare în Europa a fost mai târzie şi sporadică.

Întâmplător sau nu, toţi balerinii „coloraţi” au în comun originile modeste, provenienţa din familii cu mulţi copii, contactul relativ târziu cu dansul clasic, care a constituit pentru ei o nesperată ocazie de a scăpa de sărăcie. Dar ceea ce i-a propulsat au fost disponibilităţile lor fizice peste medie şi talentul, care le-au permis să recupereze într-un ritm accelerat startul şi să obţină burse de studiu, cât şi o voinţă înverşunată de a ajunge acolo unde şi-au propus.

Arthur Mitchell

Să cunoaştem mai întâi câţiva balerini americani.

Arthur Mitchell (1934 -2018), menţionat în episodul anterior, a fost primul balerin afro-american devenit prim-solist al New York City Ballet, în 1955. A avut nu doar o carieră strălucită ca interpret, dar a fost în egală măsură coregraf şi a fondat mai multe companii în SUA, Italia şi Brazilia, dintre care cea mai cunoscută – şi care a constituit o rampă de lansare pentru mulţi interpreţi de culoare – a fost Dance Theatre of Harlem, iniţial o şcoală de balet pentru copiii defavorizaţi.

George Balanchine a creat pas de deux-ul din baletul Agon special pentru el şi partenera sa albă Diana Adams, o combinaţie căreia i-au trebuit câţiva ani ca să fie acceptată pe scară largă.

Desmond Richardson (n.1969), cofondator şi director artistic al Complexions Contemporary Ballet, a excelat în hip hop, clasic, neoclasic, modern şi contemporan. Prim-solist al Alvin Ailey American Dance Theatre vreme de 7 ani, a studiat mai întâi în SUA, apoi în Germania, la Köln.

Desmond Richardson

În 1994, anul când a înfiinţat compania susmenţionată, în care ambivalenţa şi pluralitatea de rasă, gen şi sex era binevenită, a devenit şi membru al Frankfurt Ballet condusă de William Forsythe, unde a rămas trei ani.

A dansat pe Broadway, dar şi ca guest artist al Swedish Opera Ballet, Washington Ballet, Teatro alla Scala şi San Francisco Ballet.

Ascensiunea sa ca prim-solist al American Ballet Theatre a fost acceptată relativ uşor şi datorită faptului că primul său rol principal a fost cel al lui Othello în baletul omonim creat de Lar Lubovitch. Charisma şi tehnicitatea sa dobândite în timp i-au permis să danseze chiar şi rolul lui… Barâşnikov în Pas de Duke creat de Alvin Ailey.

Un deschizător de drumuri, provenit dintr-o familie de activişti pentru drepturile omului, Alonzo King (n.1952) s-a dedicat cu precădere coregrafiei şi profesoratului, înfiinţând în 1982 Alonzo King LINES Ballet, apoi un Dance Center care oferea cursuri atât pentru profesionişti cât şi pentru comunitate. Deşi are sediul la San Francisco, compania sa realizează turnee în întreaga lume, iar coregrafiile lui King se află în repertoriul unor teatre precum Royal Swedish Ballet, Ballet Béjart, Les Ballets de Monte-Carlo, Hong Kong Ballet, North Carolina Dance Theatre ş.a.

Alonzo King

King a primit premii importante pentru creaţiile sale şi este Doctor Honoris causa al mai multor universităţi.

Brooklyn Mack (n. 1987) A urmat (cu bursă) cursurile Kirov Academy of Ballet din Washington DC, unde era singurul elev afro-american, pe cele ale School of American Ballet din NY şi a fost „ucenic” al Joffrey Ballet din Chicago. Ca prim-solist angajat a dansat cu Orlando Ballet şi Washington Ballet. A fost primul balerin negru care a câştigat Medalia de Aur la Concursul de la Varna, în 2012.

În 2015 a fost distribuit în Lacul lebedelor alături de Misty Copeland, în premieră pentru un cuplu de balerini de culoare. A fost guest artist la English National Ballet, Opera din Paris, American Ballet Theatre, New York City Ballet, Alvin Ailey Dance Theater, unde continuă să fie invitat, indiferent de culoarea rolului.

Va urma. 


Share the NEWS & spread the JOY!

Related Posts

Leave a Comment

Această pagină, în contextul prestării de servicii, foloseşte cookie-uri. Continuând să vizitezi site-ul, ești de acord cu folosirea lor. Pentru mai multe informaţii, inclusiv informaţii despre eliminarea acestora, apasa pe Politica de confidentialitate. Sunt de Acord Politica de confidentialitate