Darius Grămadă, balerin al Operei de Stat din Viena: “Procesul devenirii e pătat cu sudoare și uneori cu sânge”

by Mihaela Moldoveanu

Astăzi, 14 mai, Darius Grămadă își sărbătorește ziua de naștere. Anul trecut, pe când avea numai 17 ani, Darius Grămadă a primit un foarte frumos dar: un contract la Opera de Stat din Viena.

Darius Grămadă  era astfel primul român din istorie care reușea o asemenea performanță la o vârstă atât de fragedă. O realizare extraordinară, după un drum greu de aproape zece ani de muncă. Dar și un nou început.

“Dacă vrei să devii balerin, nu se va întâmpla peste noapte. Oricât de ușor pare că se mișcă un dansator pe scenă, în spatele lui sunt ani și ani de muncă grea, sacrificii și o echipă de oameni pe care acest artist se sprijină.

Dacă vrei cu adevărat să devii cineva în lumea baletului, ține-te strâns de acest vis și nu renunța la el până nu ești satisfăcut. Eu unul, încă nu sunt.”

 

La mulți ani Darius Grămadă! Cel mai tânăr român care a primit vreodată un contract la Opera de Stat din Viena

Citește și “Interviu – Cosmin Marinescu, elev al Academiei de Balet a Operei din Viena, Austria”

Astăzi, când împlinește 18 ani ne alăturăm și noi familiei și prietenilor cu un călduros “La mulți ani” și gânduri de încurajare într-o carieră care a început atât de spectaculos.

Am descoperit în Darius Grămadă o maturitate neașteptată. Mă simt și eu privilegiată cu o meserie care îmi oferă mereu ocazia de a fi surprinsă de oameni, de gândirea, de pasiunea și de emoțiile pe care le transmit. 

Citește și “Interviu cu Ioana Daria Kimm, elevă la Liceul de Coregrafie Floria Capsali”

 

Darius Grămadă: “Când viața îți dă lămâi, fă o limonadă!”

– Cum ai trăit experiența izolării la Viena? Ai continuat dansul, lecțiile? Cum ai folosit acest moment?

Opera a fost și rămâne până la momentul de față închisă. Iar baletul, care ocupa  majoritatea timpului din viața mea, mi-a lipsit enorm de mult. Am rămas izolat în internatul liceului alături de alți colegi din Italia care nu au reușit să meargă la ei acasă.

Intrând în companie la vârsta de 17 ani, sunt încă în ultimul an de liceu. Acest prim sezon a fost unul foarte interesant dar și dificil. După orele de antrenament, spectacole, eram nevoit să îmi fac și temele de la fiecare materie și să învăț pentru examene, ceea ce a fost epuizant. Deși o situație dificilă pentru multi, îndeosebi pentru atleți și artiști, am reușit să mă concentrez mai mult pe studii și să trec examenele de sfârșit de an cu note bune. Desigur, m-am și antrenat, făcând exerciții în cameră și alergând prin curtea internatului. Eu cred că putem face din orice situație neprielnică una pozitivă. ”Când viața îți dă doar lămai, fă din ea o limonadă!”

Simt că trebuie să folosim acest moment pentru a ne da un “refresh” și pentru a putea stabili noi obiective, oricât de mari sau mici ar fi ele.

Citește și “Interviu – Andreea Țăruș, elevă a Academiei de Balet Princess Grace din Monaco”

Atras de îmbinarea dintre mișcările grațioase și  muzica clasică. Fascinație și atracție

– Întorcându-ne printre amintiri la prima întâlnire cu baletul, când s-a întâmplat? Ce anume te-a atras către dans?

Prima mea întâlnire cu dansul s-a întâmplat la o vârstă foarte fragedă, pe la 5 ani. Dacă îmi aduc aminte bine, părinții mă întrebau mereu dacă mi-ar plăcea să fac vreun sport anume. Nu eram atras de nimic în mod special. Eram încă la grădiniță când mama a aflat că se ține un curs de dans pentru copii și m-a înscris. Mamei i-a plăcut foarte mult dansul popular, dansând într-un ansamblu renumit din Republica Moldova. Probabil că din cauza asta s-a gândit să mă dea la cursul de dans.

Acolo am întâlnit-o pe Doamna Svetlana Zotina, prima mea profesoară de dans. Știu că nu am început deodată cu baletul, ci cu dansuri moderne, simple, în grup. După o vreme, am cam pierdut interesul și nu am mai frecventat cursurile.

Citește și “Interviu cu Alyn Arhire, elev al Liceului de Coregrafie Floria Capsali”

Peste un an, Dna. Zotina a contactat-o pe mama mea în legătură cu deschiderea unei noi școli de balet. Astfel că, la varsta de 8 ani, am participat la primul meu curs de balet clasic, în “Sala Rapsodia”, pe strada Lipscani, în centrul vechi al Bucureștiului. Îmi aduc aminte cu mare plăcere de acele momente, care până și acum sunt gravate în memoria mea, ca și cum s-ar fi întâmplat mai ieri.

Nu știu ce anume m-a fascinat. A fost un amestec de curiozitate cu provocare, un element al dansului necunoscut pentru mine la acea vârstă. Felul în care se îmbinau mișcările grațioase din balet cu muzica clasică era fascinant pentru mine!

Mereu am fost un copil foarte competitiv și nu îmi plăcea să pierd niciodată, ceea ce a făcut ca fiecare oră să fie ca un concurs cu colegii mei, un concept care m-a făcut să progresez nu doar atunci, dar și pe parcursul educației mele, mai ales la Academia din Viena.

 

“Este foarte important să ai părinți care să te susțină, dar și profesori care să te ghideze!”

Dacă vedeam vreun coleg  că făcea mai bine decât mine, mă antrenam până când  obțineam rezultatul dorit. Acest factor mereu m-a împins să încerc să devin cel mai bun și știu că i-a ajutat și pe ceilalți colegi să avanseze,  creând această atmosferă competitivă.

Din păcate, am avut și perioade confuze în legătură cu baletul. Țin minte că într-o vară i-am spus mamei că nu mai vreau să dansez, că este un lucru plictisitor, banal. Nu aveam idee ce înseamnă baletul la acea vârstă. Mama mea, fiind lumina mea călăuzitoare, ca în multe situații, știa că îmi voi schimba părerea în momentul în care voi păși pe scenă. Și așa s-a și întâmplat.

În următorii ani, am fost la nenumărate concursuri și spectacole. Eram un copil ambițios și repetam într-una tot ce nu îmi ieșea bine. Iar profesoara mea, Doamna Svetlana mereu avea grijă să îmi arate unde greșeam și m-a împins în direcția potrivită pentru a avansa. Îmi plăcea felul în care îmi prezenta atitudinea în dans. Pentru asta îi voi fi mereu recunoscător.

Gândindu-mă la acele concursuri, îmi aduc aminte de doamna Svetlana care-mi da corecturi până în momentul în care intram pe scenă. Mi-o amintesc și pe mama mea, care era mereu acolo, în culise sau în public. Oricât de emoționat eram, încetul cu încetul, m-am îndrăgostit  de scenă și de public. De aceea cred că este foarte important să ai părinți care să te susțină, dar și profesori care să te ghideze din sala de balet până la scenă.

– Când ai știut că asta vrei să faci toată viața? A fost o decizie pe care ai luat-o în timp sau ai știut pur și simplu de la început?

În ultimul an cu doamna Svetlana, am fost la un concurs organizat în Cluj-Napoca. Motivul pentru care am fost acolo au fost bursele școlare pentru o mulțime de academii de dans din jurul lumii. Acolo am întâlnit-o pe doamna Simona Noja, care m-a sprijinit enorm de-a lungul studiilor mele la Viena. Dânsa mi-a oferit o bursă de studiu pentru “Wiener Staatsoper Ballettakademie”, cu șansa de a fi reînnoită în fiecare an. Pentru mine și familia mea a însemnat foarte mult acel premiu.

Știam riscurile și responsabilitățile care erau legate de această oportunitate. Țin minte că din momentul în care am pășit pentru prima oară în sala de balet din Viena, mare și luminoasă, am avut parca o revelație. Din acel moment am realizat cine voiam să devin!

 

Ana Grămadă: ”Darius e un dar care se dăruiește oamenilor prin dansul lui!”

La sfârșitul anului școlar, în 2019, a venit veste cea mare! Manuel Legris, directorul artistic al Operei de Stat din Viena, îi acorda lui Darius, la numai 17 ani, un contract la Operă. Când am aflat de acest lucru, am plâns de fericire, am sărit ca un copil prin casă și îi mulțumeam necontenit lui Dumnezeu.

Eram fericită pentru el. Știam cât de mult a muncit ca să ajungă acolo și cât de mult își dorea să reușească. Însă nu știam că se va împlini această dorință mai repede decât ne așteptam. Așa că decizia lui Darius de a deveni balerin am primit-o cu mare, mare bucurie!

Toată lumea zice că această meserie este una grea, că balerinii au o carieră scurtă, cu un grad înalt de risc, și desigur,unii părinți din start consideră că nu este o meserie satisfăcătoare pentru copiii lor. În cazul lui Darius, așa cum era de părere bunicul său, la capacitățile lui, ar fi putut să devină oricine în viață, numai balerin nu.

Dar acolo unde există talent și pasiune, har de la Dumnezu, oare nu e păcat să tăiem aripile? Cum vor mai zbura ca să-și atingă visele lor?

Darius este ”Darul” meu de la Dumnezeu, iar el va ”Dărui ” oamenilor prin bucuria lui de a dansa emoții extraordinare. Tot ceea ce nu se poate exprima uneori prin cuvinte. Știu și simt acest lucru!

Flacăra pasiunii întreține iubirea pentru scenă

– Darius, spune-ne cum ai defini parcursul tău în balet ? Cum a fost întâlnirea cu Viena, școala de balet și mai apoi colaborarea cu Opera de Stat din Viena?

Domnul Theodore Constant, primul meu profesor în Viena, un alt mare ajutor, susținător și sfătuitor, a văzut în mine acea flacără, acea pasiune, pe care o am și acum pentru dansul clasic. Cu el am progresat cel mai mult, pentru că din punct de vedere al tehncii eram cu mult în urma tuturor colegilor mei.

Viena este un oraș mirific, imperial și grandios, plin de istorie, care atrage orice om interesat de arte. Opera din Viena este una dintre cele mai vechi din lume, cu o istorie bogată, un sanctuar al culturii. Și are o companie de dans extraordinară, ceea ce mă motiva să lucrez în fiecare zi din ce în ce mai mult.

În fiecare zi, în drum spre academie, priveam Opera de Stat și de fiecare dată îmi imaginam că într-o bună zi voi păși acolo în calitate de dansator al trupei, că voi face parte din această familie, că voi fi o părticică din aceasta cultură nemaipomenită.

Acum că dansez aici, această iubire și admirație pentru scenă și oamenii din trupă, nu s-a schimbat. Știu cât de privilegiat sunt să pot dansa alături de ei pe această scenă și știu că mulți și-ar dori să fie în această companie. De aceea, mă trezesc în fiecare zi cu scopul de a fi un pic mai bun decât ieri.

 

Darius este profesor online pentru fratele Dragoș, care face și el balet de un an

– Cum e relația cu fratele tău, Dragoș, care dansează și el? Îți cere sfaturi? Ești un model pentru el? Repetați împreună?

Fratele meu Dragoș, care nu demult, a început să danseze, este pe drumul bun. Tatăl meu l-a îndreptat mai întâi spre tenis, unde nu prea era fericit. Din ce am văzut eu, se străduiește și se vede că îi place ce face, ceea ce este foarte important pentru un artist. Împreuna cu această iubire de meserie vin și alte calități, cum ar fi stăruința și voința de a deveni mai bun.

De când s-a închis sala lui de balet din cauza pandemiei, i-am fost profesor pentru câteva săptămâni în regim online. Am avut ocazia să observ progresul și potențialul lui.  M-a convins că are calitățile potrivite pentru a deveni un balerin profesionist. Ne înțelegem foarte bine și el știe că se poate baza pe mine oricând în legătură nu doar cu baletul, dar și cu orice altceva. Doar sunt fratele lui mai mare!

– Dieta balerinilor e încă un subiect de discuție. Tu cum te menții în formă? Ce dietă urmezi?

Simt că acest subiect pătează într-un anumit fel reputația balerinilor. Nu, nu există o dietă sau un plan specific pentru a slăbi sau a te menține în formă. Totul constă în a te alimenta într-un mod echilibrat, desigur renunțând la băuturi carbogazoase, fast-food și dulciuri în exces. Dar în același timp, nu înseamnă să mâncăm doar salate. Având în vedere că un dansator profesionist poate munci până la opt ore pe zi, arzând sute, chiar mii de calorii, chiar nu contează cât mănânci. Important este ca mâncarea să fie variată, plină de nutrienți, astfel încât să îți genereze energie pentru o zi plină de repetiții. Atâta timp cât mănânci sănătos și echilibrat nu ar trebui să ai probleme cu greutatea.

Foarte important însă este somnul. Este crucial să fii odihnit în fiecare zi pentru a-ți putea solicita musculatura la maximum, progresând într-un mod mai rapid.

– Ai un model care te-a inspirat să dansezi și te-a motivat să continui?

Am o mulțime de modele demne de urmat, mă inspiră mulți balerini cum ar fi Leonid Sarafanov, Tetsuya Kumakawa, Isaac Hernandez și alții, dar cei ce m-au motivat să continui au fost mereu profesorii și familia mea, care m-au sprijinit necondiționat.

Mihail Sosnovschi, profesorul meu din ultimul an de studii de la Academie, dar și solist al Operei din Viena, a fost o sursă enormă de inspirație. Nu conta cât de obosit eram sau cât de mult mă dureau picioarele, el mereu era plin de energie și mă făcea să dau tot ce e mai bun din mine. E al doilea an în care îl avem ca profesor. Dar este un om cu atâta caracter și putere, un mentor adevărat, încât am putut evolua într-un ritm uimitor, devenind  și noi puternici nu doar individual, dar și ca grup. Am devenit o clasă foarte puternică de băieți.

Darius Grămadă: “Îmi trăiesc deja visul, dar nu mă voi opri aici”

– Visul tău cel mai mare? Un loc unde visezi să dansezi, un rol, ceva ce te-ar face să te simți împlinit?

Pentru mine, a dansa pe scena Operei de Stat din Viena este deja un vis împlinit. Știu că am lucrat mult să ajung aici și mai am mult de lucrat ca să ajung cât mai sus.

Da, am un vis! Vreau să ajung să dansez un rol important și familia mea, care m-a susținut până acum, să fie în public. Sunt convins că voi ajunge și mai departe. Cât de departe? Această întrebare își va găsi răspunsul în timp.

– Ce le-ai transmite celor care vor să facă balet și nu se simt înțeleși sau susținuți de cei din jur?

Există multe clișee în privința balerinilor, cu privire la dietă, sexualitate sau mentalitate. Doar oamenii de cultură știu să facă diferența între aceste stereotipuri și realitate. Dacă vrei să devii balerin, nu se va întâmpla peste noapte. Este un proces lung, greu și plin de sacrificii, pătat cu sudoare și uneori cu sânge. Mulți nu știu cât efort este depus în această meserie. Oricât de ușor pare că se mișcă un dansator pe scenă, în spatele lui sunt ani și ani de muncă grea, sacrificii și o echipă de oameni pe care acest artist se sprijină.

Dacă vor să persevereze, să nu asculte de cei care nu îi înțeleg ci să caute ajutor la cineva din lumea baletului, care poate a trecut prin aceste momente dificile. Dacă vrei cu adevărat să devii cineva în lumea baletului, ține-te strâns de acest vis și nu renunța la el până nu ești satisfăcut. Eu unul, încă nu sunt.

Related Posts

Leave a Comment

Această pagină, în contextul prestării de servicii, foloseşte cookie-uri. Continuând să vizitezi site-ul, ești de acord cu folosirea lor. Pentru mai multe informaţii, inclusiv informaţii despre eliminarea acestora, apasa pe Politica de confidentialitate. Sunt de Acord Politica de confidentialitate