Un material realizat de Profesor Dr. Mariana Pintilie,
Director şi profesor al Liceului de Coregrafie și Artă Dramatică “Octavian Stroia”, Cluj-Napoca.
Mariana Pintilie, a absolvit Facultatea de Istorie şi Filozofie şi Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai Cluj.Napoca, Are un master şi un doctorat în istorie şi specializări în etnologie (etnografie şi folclor) şi istoria baletului. A publicat 10 cărţi ca autor şi coautor şi este alături de şcoala de balet clujeană de două decenii.
Începuturile învăţământului universitar
Învăţământul coregrafic universitar a debutat la Cluj în ambianța culturală de după al doilea război mondial, prin înfiinţarea Facultăţii de Coregrafie, în anul 1948, în cadrul Institutului de Artă Român, condus de rectorul Aurel Ciupe.
În scurta sa existenţă, 1948-1950, Facultatea de Coregrafie din Cluj a fost condusă de conferențiarul universitar Octavian Stroia[1]. Facultatea a avut un corp profesoral format din 7 membri în 1948-1949 și 13 în anul universitar următor (Octavian Stroia, Roman Morawski, Alice Seinescu, Elekes Dionisie, Horvath Geza, Romeo Ghircoiaș, Krausz Emeric, Nicolae Iacobescu, Papp Vera, Larissa Kleismer-Șorban, Szaborai Zoltan, Ştefania Mihai-Zimmerman, Livia Goldberger). Disciplinele de specialitate predate studenților în cadrul Facultății erau dansul clasic (balerinul Roman Morawski, şef de lucrări Nicolae Iacobescu, asistenți Larissa Kleismer-Şorban și Szaborai Zoltan), ritmică (conf. univ. Alice Seinescu, şef de lucrări Papp Vera, asistente Ştefania Mihai-Zimmerman și Livia Goldberger), dans popular românesc (conf. univ. Octavian Stroia), dans maghiar (şef de lucrări Dionisie Elekeş), grimă și machiaj (Horvath Geza), corepetitori fiind Romeo Ghircoiaş şi Krausz Emeric. Alice Seinescu a predat, alături de ritmică, bazele mişcării scenice. Cursurile s-au desfăşurat în două încăperi din clădirea Institutului de Artă Român şi în sala de repetiţii a Operei Române Cluj.
Învăţământul coregrafic preuniversitar clujean la debut
Învăţământul coregrafic preuniversitar îşi are începutul în oraşul de pe Someşul Mic în 13 septembrie1949, când autorităţile vremii, sprijinite de un grup de intelectuali vizionari, au decis înfiinţarea Şcolii Tehnice de Artă, cu secțiile coregrafie, arte plastice și muzică.
Obligaţia organizării secției de coregrafie a revenit Institutului de Artă Român, prin profesorii Facultăţii de Coregrafie, şi Şcolii Tehnice de Artă, care urma să găzduiască secţia nou-înfiinţată. Întrunirile cu caracter organizatoric au avut loc la Facultatea de Coregrafie, la ele participând profesorii acestei instituţii şi profesorii delegaţi ai Şcolii Tehnice de Artă. Piatra de temelie a secţiei de coregrafie a fost pusă de rectorului Institutului,Aurel Ciupe, balerinul de origine poloneză Roman Morawski, conferenţiarul universitar Octavian Stroia, şeful de lucrări Papp Vera, asistenta Ştefania Mihail-Zimmerman şi profesorii Şcolii Tehnice de Artă Dombi Emerich, Maria Olariu şi Pollak Judith, conduşi de directorul Szasz Arpád[2]. Corpul profesoral al secţiei de coregrafie urma să fie alcătuit, cel puţin în prima fază de funcţionare, din profesorii Facultăţii de Coregrafie – la specialitate, şi cei ai Şcolii Tehnice de Artă – la cultură generală. Aceştia din urmă primeau statutul de asistenţi în cadrul Institutului de Artă Român şi erau îndrumaţi să urmeze cursurile Facultăţii de Coregrafie.
Pentru anul şcolar 1949-1950 s-a stabilit o cifră de şcolarizare, pentru secţia de coregrafie, de 90 de elevi, în egală măsură români şi maghiari. Prima selecţie a fost organizată la Institut, criteriul esenţial de acceptare fiind aptitudinile pentru balet. La sfârşitul anului 1949, începerea cursurilor la secţia de coregrafie a Şcolii Tehnice de Artă devenise o prioritate. Având în vedere că locurile nu au fost ocupate în totalitate, în şedinţa din 7 decembrie 1949, directorul Szasz Arpád a cerut examinarea elevilor doritori să se înscrie la secţia de coregrafie, depistaţi după organizarea examenului de admitere. Noua selecţie s-a realizat în decembrie 1949, comisia fiind formată din Roman Morawski – preşedinte, Larissa Kleismer-Şorban, Papp Vera, Imre Maria, Dombi Emerich – membri, şi Egy Gisella din partea Institutului de Artă Maghiar. Fiecare profesor a dat candidaţilor note între 4 şi 10. Membrii comisiei de promovare au fost rectorul Aurel Ciupe, directorul de studii Mihail Radu, directorul Şcolii Tehnice de Artă – Szasz Arpád şi şefii de lucrări Roman Morawski şi PappVera. Cu toate strădaniile dascălilor, cifra de şcolarizare nu a putut fi realizată, cursurile secţiei de coregrafie fiind frecventate, în anul şcolar 1949-1950, de 33 de elevi, din care 20 erau de etnie maghiară. Corpul didactic de specialitate a fost format în acel an şcolar din trei profesori (Dombi Emerich – dans clasic, Pollak Judith – ritmică și Gajzago Anna – corepetiție).
Examenul de selecţie în învăţământul coregrafic al elevilor pentru anul şcolar următor, 1950-1951, s-a desfăşurat în 24 septembrie 1950, în sala de coregrafie a Institutului de Artă Român, în conformitate cu Dispoziţia Comitetului pentru Artă de pe lângă Consiliul de Miniştri nr. 51.200 din 19 septembrie 1950. Delegat responsabil cu organizarea examenului a fost decanul Octavian Stroia, comisia fiind prezidată de consilierul artistic V. Kurilov şi de Oleg Danovski – delegat oficial. Comisia propriu-zisă era formată din Papp Vera şi Nicolae Iacobescu din partea Institutului Român de Artă, Dombi Emerich şi Ştefania Mihail–Zimmerman din partea Şcolii Tehnice de Artă, secretarii comisiei fiind Krausz Emerich şi Radu Colbazi[3]. În urma depistărilor făcute în judeţe şi în şcolile din Cluj şi a anunţurilor din presă, s-au prezentat la examen 146 de candidaţi, băieţi şi fete, cu vârste cuprinse între 9 şi 14 ani. Au promovat examenul medical, realizat de medicii E. Gherman, A. Popovici şi V. Costea, 99 de elevi – 50 fete şi 49 băieţi. Debutul anului şcolar s-a realizat în condiţiile similare anului şcolar precedent, însă, în toamna anului 1950, învăţământul artistic se îndrepta către restructurare.
Reorganizarea învăţământului artistic
Prin Hotărârea Consiliului de Miniştri 1137/1950 s-a decis reorganizarea instituţiilor de învăţământ artistic din România. În urma acestei reglementări, Academia de Muzică şi Artă Dramatică „Gheorghe Dima” şi Institutul de Artă Român au fost reorganizate în trei institute: Conservatorul de Muzică „Gheorghe Dima”, Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” şi Institutul de Teatru „Szentgyörgyi István”. În urma planului de reorganizare a învăţământului artistic, Facultatea de Coregrafie din Cluj a fost desfiinţată.
Învăţământul artistic preuniversitar clujean era reprezentat, conform restructurării din anul 1950, de trei instituţii: Şcolile Elementare şi Medii de Muzică, Arte Plastice şi Coregrafie. Acestea se subordonau Comitetului pentru Artă de pe lângă Consiliul de Miniştri, înfiinţat prin Decretul 166 din 12 iulie 1950. Această instituţie a desemnat directorii celor trei şcoli de artă din Cluj: Mihai Guttman la Muzică, Nistor Moţiu la Arte Plastice şi Octavian Stroia la Coregrafie. Primul director al Şcolii Elementare şi Medii de Coregrafie, Octavian Stroia, numit prin Decizia 59.931[4], a ocupat această funcţie începând cu 1 noiembrie 1950. O va deţine până la trecerea sa în nefiinţă, în 1971.
[1]Arhiva Liceului de Coregrafie şi Artă Dramatică „Octavian Stroia” Cluj-Napoca, Registru de procese verbale al Facultăţii de Coregrafie, 1948-1949, Proces verbal nr. 4 din 7 decembrie 1949.
[2]Ibidem.
[3] Arhiva Liceului de Coregrafie şi Artă Dramatică „Octavian Stroia”, Dosar 1/1950 – Şcoala Elementară şi Medie de Coregrafie, Proces verbal cu ocazia examenului de admitere – 24 septembrie 1950.
[4]Ibidem, Dosar administrativ – 1950, Decizia 59.931 din 11 noiembrie 1950.
