În ultima zi a iernii calendaristice am asistat la o premieră a Operei Naţionale Române Iaşi, care s-a dovedit a fi „ultima noapte de pace” de dinaintea „primei zile de război”.
Emoţiile (artistice) începuseră cu două seri înainte, când s-a aflat despre indisponibilitatea unuia dintre dansatori. O bună parte din spectacol a trebuit regândită pe repede-înainte în ajunul premierei, repetiţia generală şi reprezentaţia au avut loc în aceeaşi zi, s-a lucrat într-un ritm infernal, dar care pentru un colectiv disciplinat a fost încă un hop inerent în meserie, depăşit cu zâmbetul pe buze de către cei implicaţi.
Citește și
Interviu cu Maria-Lozanova Buzincu, Prim-solistă a Operei Naționale Române Iași
Opera Națională Română Iași este prima din ţară care aduce la rampă o premieră coregrafică integrală în ultimul an
El Tango a fost un proiect care a suferit mai multe modificări pe parcurs, în bună parte datorate situaţiei pandemice din ultimele luni. După câteva ieşiri în aer liber cu fragmente, în vara trecută, acum s-a putut profita de incidenţa relativ redusă a infectărilor cu Covid-19 în Iaşi, ceea ce a permis ocuparea a 50% din locurile din sală – o realizare în sine, ONRI fiind prima din ţară care aduce la rampă o premieră integrală de balet de un an încoace.
Managerul Beatrice Rancea a dorit ca toate colectivele să ia parte la această sărbătoare a unei parţiale normalităţi, aşa încât libretul a devenit un program în care au evoluat alternativ şi simultan balerini, solişti vocali şi instrumentişti.
Solista Florentina Onica. Danseaza Monica Ailiesei si Ovidiu Matei Iancu
Coregrafa şi maestra de balet Amalia Mîndruţiu a ales o suită de tangouri argentiniene şi europene în majoritate cunoscute iubitorilor genului, semnate de Astor Piazzola, Carlos Gardel, Gerardo Rodriguez, Julio Sanders, Osvaldo Fresedo, Carlos Almaran, Consuelo Velásquez, din rândul cărora nu a lipsit Zaraza lui Benjamin Lara. Interpretate live, pe scenă (Radu Cotoman – vioară, Emerich Ghercă – violoncel, Adrian Fântână – contrabas, Iulian Croitoru – acordeon, Alighieri Iaţâc – cajon, Cristian Cosma – percuţie, Răzvan Boroda – pian), acestea au subliniat, dialogat cu intervenţiile balerinilor sau ale soliştilor vocali, dar au avut şi momentele lor proeminente.
Antrenament clasic şi de salon în vreme de pandemie
Având în vedere că dansul de salon nu face parte din educaţia balerinilor clasici, pregătirea a însemnat un efort susţinut de asimilare şi redare a stilului unui tip de dans nou pentru interpreţi. Abordarea tangoului ca gen de dans a facilitat şi revenirea balerinilor pe scenă după o perioadă de dificultăţi în continuitatea antrenamentului.
Concepute ca o îmbinare între tango şi vocabularul clasic, majoritatea dansurilor au fost executate în pantofi, în doar două cazuri solista evoluând în poante (Mariya Lozanova-Buzincu, Georgiana Dimitrescu, ambele într-o formă bine menţinută). Coregrafa a desfăşurat o varietate de desene, situaţii, stări, combinaţii şi permutări, evitând cu dibăcie repetiţia şi aducând la fiecare moment artistic o notă de neaşteptat.
Fostă prim-solistă a TNOB „Oleg Danovski”, şi-a fructificat propria sa experienţă scenică fără a călca pe drumuri bătătorite, îmbogăţind lexicul de paşi de salon cu elemente clasice ce confereau tangoului o dimensiune verticală, desprinsă de sol sau de permanenta îmbrăţişare a partenerilor, prin piruete şi prize de dificultate sau acrobatice. Un strop de umor, multă senzualitate şi sânge fierbinte, confruntări, gelozie, certuri şi dulci împăcări, singurătate, lascivitate a mersului unduit, adâncime a cambré-urilor, îndoială a alegerii între pretendenţi, despărţiri şi vise…
Solista Florentina Onica. Danseaza Pamela si Elvis Gache
În regia Beatricei Rancea, dansurile au fost completate, intercalate, întretăiate cu intervenţii vocale, susţinute în limba spaniolă de către Florentina Onica, Simona Titieanu, Nicoleta Maier, Alexandru Savin, Ştefan Linu, Ovidiu Manolache. Luminile (aparţinând tot regizoarei) erau menite să creeze o atmosferă fierbinte, cu mult roşu, ca într-un bar/club unde perechile se adună ca să flirteze, să bea o cupă de şampanie, să asculte muzică, până când petrecerea se stinge de la sine într-un târziu. Un cadru mai degrabă de cabaret, punând în valoare farmecul monden al tangoului şi înlocuind rădăcinile lui cu substrat social din tavernele sud-americane cu o notă de lux interbelic.
Lamé-uri, paiete, mărgele și sclipiri in noapte
În acest decor noptatic, costumele fetelor, concepute de Maria Eşanu au părut ultra-sclipicioase, în armonii cromatice aleatorii. Elegante în simplitatea lor au fost ţinutele bărbaţilor şi rochiile negre, iar croiala celor ale fetelor a lăsat la vedere câteva perechi de picoare superbe, încălţate cu ciorapi fini şi pantofi foarte decupaţi, care le obligau la un mers pe demi-pointe înalt.
Între favoriţii publicului, primiţi cu un surplus de aplauze, s-au numărat şi Monica Ailiesei – o prezenţă felină şi stilată –, Anca Andronache – etalând calităţi actoriceşti într-un joc de scenă neafectat –, Pamela şi Elvis Gache – remarcabili prin temperament şi fizicalitate. O plăcută surpriză a fost evoluţia Amaliei Mîndruţiu, căci în general îndatoririle unui maestru de balet nu-i mai permit să se menţină în formă pentru evoluţii solistice.
Ovidiu Matei Iancu, prim-solistul invitat de la ONB, bine antrenat şi „subţiat” în pofida condiţiilor recente, s-a integrat perfect şi rapid în peisaj, dansând cu dezinvoltură şi modestie „pe tot terenul” şi adăugând ca semnătură personală un moment de variaţie clasică, într-un context bine gândit.
La Opera Națională Română Iași seara s-a încheiat cu publicul aplaudând scandat în picioare, în ritmul îndrăgitei La Cumparsita, în timp ce Beatrice Rancea oferea fiecărui interpret sau solist o floare ori un buchet – ceea ce, nu pot să nu repet, nu am văzut în niciun alt teatru.
A doua zi de dimineaţă, la ONR Iasi s-a dezlănţuit iadul.
Amalia Mindrutiu si Ovidiu Matei Iancu
