La doar 22 de ani Francesca Velicu, prim artist al English National Ballet este considerată una dintre marile speranțe ale baletului internațional. Părinții au fost cei care au îndreptat-o spre balet pe când avea doar 4 ani, însă, ulterior, și-a dorit să continue să danseze.
A urmat cursurile Liceului de coregrafie ”Floria Capsali” din București, până în clasa a IX-a. La 13 ani, a obținut locul al doilea la concursul internațional de balet „Youth America Grand Prix”, desfășurat la Paris și o bursă de studiu la cursurile de vară ale Academiei Balșoi, care se țineau în Statele Unite, la New York. Aici a primit invitația de studiu integral la Academia Coregrafică de Stat a Teatrului Balșoi.
Citește și
După finalizarea examenului de stat, la 16 ani, s-a întors în România ca să lucreze în echipa celebrului balerin și coregraf Johan Kobborg, care devenise director artistic la Opera Națională București. Atunci și-a întâlnit și unul dintre idoli, cea mai cunoscută balerină româncă, Alina Cojocaru.
Alina Cojocaru a îndemnat-o, după încheierea stagiunii 2015-2016, să dea o audiție la English National Ballet. Aici a avut șansa să învețe dansul contemporan, care i-a adus cea mai importantă recunoaștere internațională, premiul Olivier pentru performanță în dans.
Foto: Florin Ghioca
La 16 ani Francesca Velicu s-a întors în România să lucreze în echipa cunoscutului coregraf Johan Kobborg
Ballet Magazine: Marea Britanie a relaxat de curând unele restricții impuse din cauza pandemiei de Covid 19. Există speranțe că, în curând, se vor redeschide și sălile de spectacol? Ați început să vă pregătiți pentru reîntâlnirea cu publicul?
Francesca Velicu: Așa este. Marea Britanie urmează planul de relaxare anunțat din luna februarie, în care teatrele se deschid pentru public din 17 mai. Cu excepția celor 3 luni din anul 2020, noi am lucrat tot restul timpului, chiar dacă nu au fost spectacole. Am repetat pentru piesele noi prezentate în stagiunea online a English National Ballet și pentru viitoarele premiere care vor avea loc în următoarea stagiune: “Raymonda”, în coregrafia Tamarei Rojo și “Creature”, în coregrafia lui Akram Khan. Din 17 mai, reîncepem și spectacolele cu public la Saddler’s Wells cu “Reunion”, un grupaj de 5 piese noi în coregrafia lui Stina Quagebeur, Yuri Possokhov, Sidi Larbi Charkaoui, Russel Maliphant și Arielle Smith.
Ballet Magazine: A trecut mai bine de un an de când viața noastră s-a schimbat. Cum a fost pentru tine această perioadă? Cum reușești să te menții în formă, să rămâi la un nivel competitiv?
Francesca Velicu: Cum spuneam, noi am lucrat în acest timp atât de dificil pentru dansatori. La începutul pandemiei, fiecare acasă, uneori cu studii online, apoi, când s-a ridicat lockdown-ul la sediul English National Ballet, unde am reluat și repetițiile. Sigur că nu a fost la fel ca atunci când ai multe spectacole la rând și un program foarte plin, dar am reușit să ne păstrăm forma și să ne menținem nivelul competitiv.
Eu am încercat să folosesc acest timp liber pentru mine, pentru a îmbunătăți unele aspecte pentru care nu aș fi avut timp într-o situație normală. Am învățat multe exerciții de pilates sau fitness care m-au ajutat să îmi mențin forma fizică. A fost foarte interesant pentru mine să descopăr diferite metode de a lucra singură. Atunci când nu te poți baza pe un maestru de balet, pe un profesor, și ești doar tu cu tine, începi să îți înțelegi corpul mai bine, la un nivel mai profund.
Ballet Magazine: Ești prima balerină din România care a ajuns să studieze la celebra Academie coregrafică de Stat a Teatrului Balșoi. Povestește-ne despre această experiență. A fost dificil să te integrezi?
Francesca Velicu: Aș vrea să fac o precizare. Au fost și alți balerini români care au studiat la Moscova, din câte știu și am citit, însă acest lucru s-a întâmplat cu mulți ani în urmă. Eu am reluat acest traseu, cred că am fost un deschizător de drumuri pentru generațiile de balerine de după mine. Experiența mea acolo a fost una dintre cele mai puternice, m-a marcat și m-a influențat decisiv. Am văzut ce înseamnă dedicația totală, munca susținută, răbdarea de a aștepta rezultatele. Am avut noroc să lucrez cu profesori foarte buni, cu dna Tatiana Galțeva, actuala șefă de catedră a Academiei, cu dl. Gusev, cu dna Alla Boguslovskaya. A fost o schimbare de viață, de mediu, de limbă, de oraș. M-am integrat, zic eu, destul de bine mulțumită colegilor internaționali cu care împărțeam internatul.
Ballet Magazine: După experiența de la Moscova te-ai întors la București unde ai avut ocazia să lucrezi cu unul dintre cei mai apreciați balerini și coregrafi, Johan Kobborg și să evoluezi alături de unul dintre idolii tăi, balerina Alina Cojocaru. Cât de mult contează pentru o tânără balerină să poată lucra direct cu niște personalități din lumea dansului?
Francesca Velicu: Pentru mine ei nu erau doar personalități din lumea dansului. Alina a fost idolul meu și faptul că am dansat alături de ea în “Visul” la Opera Națională București, iar mai târziu în multe alte spectacole la English National Ballet, este una dintre cele mai frumoase realizări ale mele. Contează enorm să poți lucra încă de la începutul carierei cu astfel de personalități, te inspiră, îți dau incredere și motivație.
Ballet Magazine: Alina Cojocaru te-a îndemnat să susții o audiție pentru English National Ballet, unde a început o altă etapă a carierei tale. Ce rol joacă șansa în cariera unei balerine? Cât de important este să fii o dansatoare completă, adică să ai în repertoriu atât balet clasic, cât și dans contemporan?
Francesca Velicu: A fost dorința mea să încep o altă etapă, de aceea am dat această audiție. Șansa poate juca un rol, sigur, dar cel mai mare rol îl joacă munca și perseverența. Fără ele, chiar dacă ai primit o șansă pentru un rol, să zicem, nu l-ai putea face așa cum trebuie și ar fi degeaba. Sunt recunoscătoare pentru faptul că aici am avut șansa să lucrez cu personalități din lumea dansului clasic, cum sunt Loipa Araujo, Irek Mukhamedov, Liam Scarlett, Julio Boca, dar și contemporan, ca Jo Ann Endicott, Akram Khan, Aszure Barton, Jason Kittlerberger, Arielle Smith.
Ballet Magazine: La English National Ballet lucrezi cu coregrafi diferiți, care reprezintă diferite școli de balet. Poți să faci o scurtă comparație între baletul rusesc, școala românească și diferitele curente occidentale? Care sunt plusurile și minusurile fiecăruia?
Francesca Velicu: În școala românească de balet se predă metoda rusească. Aici, la English National Ballet, am șansa să îmbin câte puțin și din tehnica englezească sau franceză. Diferențele dintre metodele de balet nu le văd ca pe niște plusuri sau minusuri, sunt viziuni diferite de abordare a elementelor de dans. La noi în companie, datorită maeștrilor de balet și coregrafilor invitați, tehnicile se întrepătrund. Personal, încerc să iau ce e mai bun din fiecare metodă.
Ballet Magazine: În încheiere, te-aș ruga să le dai un sfat micuțelor balerine din România care încep să vadă în tine un exemplu de succes. Ce crezi că ar trebui să facă ca să ajungă să danseze pe marile scene ale lumii?
Francesca Velicu: Pe cei care vor să devină balerini, îi sfătuiesc să aibă încredere, să nu se compare cu alții și să rămână într-o competiție permanentă cu ei inșiși.
Ballet Magazine: Îți mulțumesc mult, Francesca, pentru interviu și îți urez să îți realizezi toate dorințele personale și profesionale.
