Am vorbit într-un articol mai vechi despre importanța tehnicii în balet. Despre balerinii profesioniști care își dedică o mare parte a timpului de antrenament pentru partea tehnică.
Când ai tehnica impregnată în corp (tehnică ce trebuie dobândită încă din anii de studiu din școală), atunci poți să începi lucrezi la partea artistică: la interpretare, la personaje, la poveste, la transmiterea emoțiilor.
In timpul unui spectacol de balet, corpul unui balerin pofesionist, pe lângă calitățile tehnice, ar trebui să devină un instrument de expresie scenică care transmite emoţii. Respiraţia, poziţia corpului, a brațelor, deplasările pe scenă, gestica, mimica, toate confera rolului o imagine completă şi transpune publicul mai uşor în povestea din spatele spectacolului.
A fi un bun interpret necesită și niște calități individuale, uneori native, uneori calități dobândite odată cu experiențele trăite pe parcursul vieții.
De exemplu, pentru un copil, un elev care studiază baletul, în vârstă de 10-15 ani, partea de interpretare este greu de redat, cu excepția celor câțiva care au cu adevărat har – elevi care dețin mai multă creativitate, o imaginație bogată, carismă, talent actoricesc.
În general este dificil pentru un elev de 10-14 ani să reușească să interpreteze de exemplu Moartea Lebedei, sau Giselle, sau orice alt rol solistic care are în spate nu doar developpe-uri, piruete, grand-jete-uri, ci și povești și experiențe de viață, cu care încă copilul-elev nu s-a întâlnit.
Pe când eram elevă în cadrul Liceului de Coregrafie, orele de repertoriu și aparițiile solo, începeau din clasa a IX-a. Și aveau sens. Pentru că pe lângă studiul de 5-6 ani (în care bazele, plasamentul, calitatea execuției și partea tehnică sunt aprofundate), e vârsta adolescenței. Vârsta la care începi să te transformi, începi să-ți pui întrebări, să te maturizezi, să te lovești de diferite situații din care să înveți, să trăiești exeperiențe,
Cand începi studiul unei variații solo, e important să cunoști, să citești. Să înțelegi ceea ce citești, să te informezi despre spectacolul din care face parte acea variație, despre poveste, despre rol, despre personaj. Despre perioada în care a fost creat, despre ce a vrut coregraful să transmită.
Astăzi, elevii prezintă variații solistice încă de la vărste fragede 10 -12 ani.De cele mai multe ori le sunt recomandate de pe youtube și le sunt depășite și capacitățile tehnice, si cele de interpretare. În mare parte, variațiile solistice dansate sunt nepotrivite pentru vârsta și experiența lor (de copii). Și în balet, există etape prin care trebuie să treci, etape care de cele mai multe ori sunt omise.
Capacitatea de interpretare a unui personaj în baletul clasic vine și se cultivă pe parcurs. Odată cu maturizarea, cu relațiile personale, cu situațiile plăcute, fericite sau dureroase, de bucurie sau de tristețe, pe care le experimentezi ca om.
Profesorul este cel care poate observa potențialul printre elevii săi. Iar dacă are și experiența anterioară ca balerin pe scenă, va reuși cu mai multă ușurință să le dezvolte elevilor săi și partea artistică. Atitudinea, interpretarea, sensul unui exercițiu, sensibilitatea unui moment, a unei variații, conectarea la simțul artistic și mai târziu, contopirea cu personajul.
În spectacolele reale de balet, se așteaptă ca un balerin să aibă abilități tehnice și să le îmbunătățească prin adăugarea propriei sale performanțe emoționale.
Adevăratul factor „wow!” al baletului provine din întreaga performanță în ansamblu. Nu există niciodată un pas sau o mișcare singulară care să definească un balet; este despre întreaga producție care încântă și uimește publicul. Scopul spectacolelor de balet, în special cele clasice, este de a spune publicului o poveste. Toate elementele artistice sunt combinate pentru a face ca un spectacol de balet să fie ceea ce este. De la decorurile complexe la costumele elegante, de la maniera coregrafiei și până la machiaj. Totul este atent gândit pentru a reda povestea și pentru a avea impactul dorit asupra publicului.
Dacă dansatorii s-ar mișca robotic și ar face doar trucuri, spectacolele de balet nu ar spune niciodată în mod eficient o poveste. Doar ar invita publicul într-o lume de două ore de descântec și fantezie.
Doar pentru că baletul este o artă de performanță, nu înseamnă că ar trebui să fim atenți doar la pași și la tehnică, făcându-l în cele din urmă un sport. Căci emoția și creativitatea fiecărui balerin fac din balet ceea ce este: o artă. Iar publicul larg, când merge la un spectacol de balet, nu este focusat pe elementele de tehnică, este încântat de ceea ce transmit artiștii pe scenă. Un public cunoscător însă, este foarte atent si la tehnică, și la interpretare.
Partea artistică în balet este la fel de importantă ca partea tehnică. Balerinii care dețin, care au capacitatea acestor două calități, sunt cu adevărat artiști versatili și foarte apreciați.
Cu răbdare, dăruire, ambiție, muncă, perseverență, dar și cu un profesor/maestru bun alături, elevii și balerinii de profesie, pe parcursul anilor de studiu, pot dobândi și dezvolta în mod egal părțile tehnice și artistice. Sunt calități extrem de căutate de către directorii de instituții și extrem de apreciate de public, dar și de colegii de breaslă sau de comunitatea baletului.
