Provine dintr-o familie în care arta este la superlativ! Tatăl, compozitorul Andrei Tănăsescu, iar mama, Ana Tănăsescu, profesoară de pian … au fost liantul perfect pentru cariera de succes a Andreei Tănăsescu în lumea artei.
Coregraf, manager cultural, cercetător în dans și Lect.Univ.Dr. în cadrul Facultății de Teatru a U.N.A.T.C. – I.L.Caragiale din București, Departamentul Coregrafie, este autor al volumului „Exercițiu de solidaritate”, publicată în 2019 la prestigioasa Editură Tritonic. Andreea Tănăsescu este coregrafă și manager de proiecte culturale, director fondator al Asociației Culturale „A&A Associated Artist”.
Cu studiile începute în cadrul Liceului de Coregrafie Floria Capsali, Andreea Tănăsescu și-a continuat incursiunea în lumea coregrafică la U.N.A.T.C., iar mai târziu s-a perfecționat, în Franța, la Paris. Iar premiile internaționale primite certifică Andreei Tănăsescu realizările, munca și devotamentul pentru artă.
Vezi și
Simona Noja Nebyla. Pledoarie pentru #GândurilePropriiDespreDans
Lisa instituțiilor de învățământ coregrafic, U.N.A.T.C. „I.L.Caragiale”, București
UNACOR, un sprijin pentru tinerii coregrafi și racordul la o tradiție coregrafică națională ce ar trebui conservată
– Ce este și ce reprezintă UNACOR pentru profesionistul Andreea Tănăsescu?
Andreea Tănăsescu: UNACOR este o organizație juridică de drept privat, neguvernamentală, apolitică și nonprofit, așa cum se definește prin regulamentul său, care susține și dorește dezvoltarea artei coregrafice românești.
UNACOR îi încurajează pe profesioniștii din domeniul coregrafic să se exprime, să rămână creativi și autentici în raport cu arta lor; susține drepturile coregrafilor, a interpreților, a artiștilor independenți sau angajați în cadrul instituțiilor de profil din țară, cercetători în dans, pedagogi, chiar și tineri studenți ai universităților de profil, le susține dreptul la liberă exprimare artistică, libertate de expresie, de creație și asociere prin dezvoltarea și menținerea unui mediu național și internațional propice dezvoltării artei coregrafice.
Dar pentru mine UNACOR înseamnă mai ales racordarea la o tradiție coregrafică națională care ar trebui conservată și continuată printr-o serie de platforme, programe de lucru între profesioniștii domeniului.
– Cum ajută UNACOR arta coregrafică și desigur, cum reușeștesă se impună, oferind o imagine de elită, pentru lumea dansului?
Andreea Tănăsescu: UNACOR inițiază proiecte prin care sunt realizate acțiuni de promovare a artei coregrafice românești, a profesioniștilor din domeniu: coregrafi, pedagogi, sau interpreți, etc… acțiuni de promovare a creațiilor coregrafice rezultate, a festivalurilor de dans, a cercetărilor în domeniu ș.a.m.d.. Pe lângă acțiunile de promovare a valorilor sau a proiectelor valoroase specifice domeniului, Unacor propune dezbateri profesionale pe subiecte legate de specificul artei noastre, din dorința de a ajuta profesioniștii sau instituțiile coregrafice să găsească soluții la problemele cu care se confruntă.
Deasemenea Unacor ajută și va ajuta la arhivarea unor evenimente importante dedicate artei coregrafice. Dar ceea ce este cel mai important pentru mine personal este că Unacor inițiază și propune un schimb permanent de idei și opinii între generații de profesioniști ai dansului românesc și astfel provoacă și menține un mediu propice dezvoltării dansului din România.
UNACOR conferă vizibilitate și forță membrilor săi, poate intermedia comunicarea între profesioniștii din domeniu și implicit racordarea lor la contextul actual.
– Odată cu obținerea statutului de asociație de utilitate publică prin ordonanța nr. 26/2000, cum beneficiezi și care sunt avantajele pe care le oferă o Uniune de creație, membrilor săi?
Andreea Tănăsescu: Pornind de la ceea ce am expus mai devreme, unul dintre cele mai importante beneficii este comunicarea între profesioniștii din domeniu și implicit racordarea acestora la contextul actual, apoi susținerea profesioniștilor în a găsi soluții de rezolvare a unor probleme de ordin profesional pe care le întâmpină.
O uniune coregrafică ar conferi membrilor săi dar și domeniului coregrafic, în general, o anume vizibilitate, o anumită forță. Avem încă foarte mult de construit pentru dansul din România: lipsesc unele fonduri pentru crearea și menținerea unor companii de dans, există puține programe de susținere a tinerilor.
Instituțiile de dans – de stat ori private, nu găsesc mereu un teren propice comunicării. Sunt multe aspecte de la cele mai generale la cele mai particulare care pot fi îmbunătățite cu ajutorul și prin susținerea unei uniuni coregrafice așa cum este UNACOR. Deocamdată eu personal, ca membru activ în cadrul uniunii îmi doresc să ajut ca aceste idealuri ale noastre comune să se împlinească fiindcă avem un drum lung de parcurs până ce UNACOR va ajungesă fie o uniune cu adevărat puternică.
– Ce criterii trebuiesc îndeplinite, pentru a deveni membru UNACOR?
Andreea Tănăsescu: Criteriile sunt simple – în principiu orice profesionist în domeniul dansului din România, este invitat să adere, pe baza unui cv. și a unei scrisori de intenție la UNACOR, fie că lucrează cu instituțiile statului, fie că este artist independent, ori colaborează cu instituții private, fie că este pedagog, interpret, coregraf, manager de dans sau cerectător în domeniu, ori chiar student la o universitate de profil.
Deasemenea, mai pot deveni membrii UNACOR cercetători din alte domenii conexe care au avut legături profesionale cu domeniul nostru de activitate, ori au scris pentru dans, ori în creațiile lor au colaborat cu oameni din domeniul coregrafic, sau au susținut domeniul din perspectiva de manageri. Dar un membru UNACOR ar trebui să se implice activ în viața uniunii, să vină permanent cu soluții pentru îmbunătățirea contextului coregrafic românesc și de ce nu, pentru racordarea domeniului la contextul internațional.
Nu ne dorim ca membrii UNACOR să rămână inerți mai ales acum când dansul din România are așa mult de suferit, acum când domeniul se confruntă cu multiple greutăți. Trebuie să spun că UNACOR beneficiază și de o revistă – o inițiativă foarte frumoasă care își propune să deschidă noi perspective în cercetarea coregrafică.
UNACOR poate să înlesnească o mai bună comunicare cu instituțiile ce pot finanța programe, proiecte dedicate dansului, și alte structuri profesionale specifice
– Cât de bine este reprezentat dansul din România, de oficialități în instituțiile statului, care ar trebui să ajute la o bună funcționare și la fel de important să ofere sprijin financiar?
Andreea Tănăsescu: Din păcate acesta este unul dintre aspectele cele mai delicate. Dansul românesc e slab reprezentat de oficialități în instituțiile statului, din care cauză avem de suferit cu toții dar și programele sau proiectele coregrafice și inițiativele de orice fel în domeniu au de suferit. Sperăm ca și prin intermediul unei uniuni ca UNACOR să fim mai bine reprezentați, ancorați în contextul instituțional și astfel să se înlesnească o mai bună comunicare cu instituțiile statului, cele finanțatoare de programe, proiecte dedicate dansului, finanțatoare de structuri profesionale specifice.
– Cine sunt cei care ar trebui să facă parte din acest demers?
Andreea Tănăsescu: Profesioniști în domeniu dar cu experiență și în managenent, cei care cunosc problemele din interior și doresc cu adevărat să le rezolve.
Arta este un fenomen vital pentru evoluție, pentru cunoaștere, pentru dezvoltarea societății și nu doar… un domeniu al libertățiiîncare n-ar trebui să existe frontiere. Dar în același timp arta este și un domeniu al sacrificiului permanent. ,,Ar trebui să și servim arta, nu doar să ne servim de ea”, spunea marele compozitor G. Enescu. Arta ne apropie de D-zeu dar și de noi înșine apoi de semenii noștrii. În lipsa artei lumea ar deveni mai sumbră mai dezolantă. De aceea este vital să o protejăm, să-i protejăm pe artiști și totodată dreptul fiecăruia la exprimare artistică și deci la viață!
– Cât de apreciat este dansul profesionist din România aici la noi acasă dar și pe plan internațional?
Andreea Tănăsescu: Dacă vom face eforturi de a-l promova, a-l face vizibil, dansul românesc va fi în continuare apreciat. Dansul românesc a produs o mare tradiție pe care noi astăzi avem datoria să o ducem mai departe. Au existat și încă există mari nume de coregrafi români, de pedagogi careși-au pus viața în slujba dansului românesc. Spectacolele de dans în România s-au jucat cel mai adesea cu săli pline.
Publicul din țara noastră iubește în general dansul dar din păcate, de-a lungul vremurilor și au fost vremuri dificile, s-a făcut puțin pentru promovarea dansului românesc atât pe plan local dar și internațional. Aici vina nu o poartă profesioniștii din domeniu ci mai ales un anumit context românesc destul de anchilozat înstructurile sale care nu a permis o deschidere veritabilă a mediului coregrafic românesc și o anume lipsă de comunicare existentă între profesioniștii din domeniu.
Directorii de teatru, care ar fi putut fi primii promotori ai dansului românesc au avut o anume reținere în a susține dansul și în special dansul tânăr deși exista, cum am spus, un public important pentru dans (mă refer aici la susținerea unor creații coregrafice originale) pentru că s-au produs în ultimii douăzeci de ani foarte multe creații coregrafice originale, au apărut și coregrafi tineri valoroși dar creațiile lor nu au fost susținute. Cele mai multe inițiative care au rezistat au fost inițiative private, fie ale unor festivaluri independente, fie ale unor programe culturale inițiate de asociații ori fundații.
Trebuie să menționez că există departamente de artă coregrafică în marile universități dințară, dintre care un departament cu o mare tradiție deja este departamentul de artă coregrafică din cadrul Universității Naționale de Teatru, I.L. Caragiale, București. Există Centrul Național al Dansului, București și câteva asociații curajoase care au creat an de an, proiecte dedicate spațiului coregrafic. În schimb, celelalte instituții ale statului (mari teatre naționale, sau teatre mai mici, mari centre culturale și alte instituții ale statului…) au făcut prea puțin în raport cu ceea ce ar fi putut face pentru dezvoltarea dansului românesc, nu mai vorbim de ancorarea dansului românesc la contextul internațional…
