4.3K
“Bebelușele, dans”! Cine nu și-i amintește pe Șerban Huidu și pe Mihai Găinușă privind extaziați, alături de noi, milioanele de telespectatori de pe canapea, dansul bebelușelor! Ce lovitură de geniu acest apelativ care a intrat în cultura noastră urbană! Și ce amintiri plăcute din istoria televiziunii!
“Bebelușa” Oana Ioniță conduce astăzi scoala de dans “Dance Planet”
Probabil că cei mai mulți dintre elevii Oanei Ioniță, care conduce azi cu succes o școala de dans și muzică, ”Dance Planet”, alături de soțul său, tenorul Florin Budnaru, habar n-au cât de adorată era în acele vremuri profesoara lor! Și cum urmăream toți cu sufletul la gură Cronica Cârcotașilor așteptând momentele de dans, care confereau emisiunii tv o prospețime și o calitate, aflate la ani lumină față de ceea ce vedem astăzi pe micile ecrane. Și câți oameni au inspirat să danseze!
Oana Ioniță: Televiziunea mi-a deschis multe porți, dar mi-a și închis altele
B.M. – Când erați copil, vă imaginați că așa va fi viața, că veți dansa și veți avea o școală de dans?
O.I. – Când am venit la 10 ani în București la cămin, am realizat că îmi e foarte greu să mă desprind de familie și de confortul de acasă, deși mama mea m-a sprijinit foarte mult. Drumul pe care mi l-am ales a fost greu, dar frumos!
Când m-am angajat la Opera Română ca balerină, în anul 2000, parcă îmi trăiam visul! Nu voiam decât să rămân acolo până la pensie, dar după câțiva ani am realizat că altceva îmi era destinat. Televiziunea mi-a oferit o perspectivă nouă. Mi-a oferit o imagine, notorietate, stabilitate financiară. Deși proiectele din televiziune sunt inconstante, am reușit să rezist din 1998 până în 2013, odată cu încheierea ultimului sezon “Dansez pentru tine” de la Pro Tv.
Școala de dans a început ca un moft pentru că multe doamne și domnișoare doreau să învețe să danseze ca mine și am predat o perioadă street dance, dans contemporan, house, salsa, dans sportiv, disco, folclor sau bollywood. Într-un final am revenit la prima mea dragoste și anume baletul, unde mă regăsesc și unde observ că am cele mai bune rezultate.
Oana Ioniță:Mă întâlnesc pe holurile școlii cu părinți care mi se adresează cu “Doamna Bebelușa”
B.M. – Vă mai spune cineva pe stradă sau la magazin, bebelușa? Vă deranjează?
O.I. – E foarte amuzant când mă întâlnesc pe holurile școlii cu părinți care mi se adresează cu “Doamna Bebelușa”. Pe stradă sau la diverse evenimente și concursuri multe persoane mă recunosc și mă bucur că oamenii nu m-au uitat. Faptul că a existat o perioadă în viața multora în care în fiecare miercuri se așezau nerăbdători în fața televizoarelor așteptând “Cronica Cârcotașilor”, mă face să realizez că anii petrecuți în televiziune mi-au deschis multe porți, dar mi-au și închis altele.
Oana Ioniță: ”Fetița mea are dansul în sânge!”
B.M. – Pe o scară de la 1 la 10 cât de mulțumită sunteți de viața dvs profesională, de ceea ce faceți la școala de dans?
O.I.- Mereu este loc de mai bine, dar când stau și analizez ce am reușit să realizez în cei 12 ani de când am deschis primul sediu la Nerva Traian în București și mai apoi în Ghencea și Cocor, observ că am reușit să duc numele “Dance Planet” între primele școli de balet si dans din România. Oferim un program variat la nivel performant!
B.M.- De unde vă vin cele mai mari satisfacții?
O.I. – În momentul când reușesc să deschid sufletul unui copil spre balet și dans, când asist la evoluția tehnică și artistică a unui copil, la maturizarea lui într-un interpret, atunci apar satisfacțiile. Evident și premiile sunt încununarea muncii noastre, aș fi ipocrită să nu realizez că toți tânjim după ele, dar realitatea unui artist este scena și publicul și rezultatul final stă în cariera lui artistică atunci când se va angaja într-un teatru sau companie și va aprecia nivelul complex de ajutor profesionist primit în urma anilor de pregătire la “Dance Planet”.
Am reușit să duc numele “Dance Planet” între primele școli de balet si dans din România
B.M. – Fetița dumneavoastră, Isabel, vă calcă pe urme. Cum s-a întâmplat?
O.I. – Cred că era inevitabil. E un copil care are dansul în sânge și pe lângă asta niște calități fizice reale. Îi place ceea ce face și petrece zilnic de luni până luni cam 3-4 ore la sală. Adoră gimnastica și dansul contemporan, dansul folcloric și, sper eu, și clasele de balet împreună cu mama ei (zic eu, încercând să nu fiu subiectivă :)))
B.M. – Împreună cu soțul dumneavoastră, tenorul Florin Budnaru, ați creat o comunitate artistică, o școală unde copiii să învețe muzică și dans. Ce greutăți întâmpinați?
O.I. – Este extraordinar să ai sub acelaș acoperiș o școală de artă completă și complexă. Orice copil care vine e atras de unul din cursurile noastre, fie că e vorba de balet, gimnastică, dans contemporan, folclor, street dance sau dans sportiv sau de canto, pian, vioara sau chitara. Am înțeles că unii părinți, care au năzuințe mai mari decât copiii lor, dintr-un complex sau o frustrare, își împing copiii pe un drum pe care aceștia nu și-l doresc.La extrema cealaltă, am întâlnit copii plini de har care nu sunt susținuți suficient de părinții lor. Acesta cred că este cel mai greu pas pentru noi, să menținem un echilibru între aceste extreme.
Corina Dumitrescu era perfectă, divină și absolută!
B.M. – Cel mai mic copil, de la ce vârstă a venit la cursuri?
O.I.- Cel mai mic cred că a fost Isabel, fetița mea, care încă de la 1 an asista la cursuri și spectacole și sper că ea va fi și cea care va continua acest minunat proiect.
B.M. – Ce vă place cel mai mult la lucrul cu copiii? Ce vă ajută să vă păstrați zâmbetul?
O.I. – Ador să-i văd cum evoluează sub ochii mei și tot ei sunt cei care mă fac să zâmbesc în fiecare zi!
B.M. – Ce sfaturi le dați copiilor?
O.I. – Le spun că fără sacrificii nu ne putem apropia de perfecțiunea artistică, trebuie să ne autodepășim în fiecare zi și că nu există evoluție fără durere.
B.M. – Un film preferat care are ca subiect dansul?
O.I. – Center Stage
B.M. – Un dansator, balerină, coregraf preferat? Cineva care v-a inspirat?
O.I. – Corina Dumitrescu. Am admirat-o încă de când dansam alături de ea pe scenă. Era perfectă, divină și absolută în același timp. Mă bucur că acum, după atâția ani, îmi acceptă invitația de a participa la workshop-uri, concursuri sau stagii organizate de mine. Este un om de valoare care a dansat toată cariera pe scena Operei Române din București și care contribuie în continuare la dezvoltarea artei coregrafice din România.
Când dansez, intru în transă și uit de lume!
B.M. – Când ați trecut prin perioade dificile, dansul v-a ajutat?
O.I. – Dansul mă face să intru în transă și să uit de lumea din afara sălii. Atunci când sunt la cursurile mele de dans contemporan cu adulții, o dată pe săptămână, uit de lume și mă concentrez doar pe mine, experimentez corpul și mintea mea prin muzică. Viața este așa tumultoasă, de multe ori totul se întâmplă foarte repede și nu poți să dai o pauză timpului să-ți observi prezentul. Nu am timp să trec prin perioade dificile!
B.M. – Cum rezolvați disputele cu soțul dumneavoastră, dacă există? Dvs dansați și soțul cântă? Sau dansați împreună?
O.I. – Nu prea ne intersectăm activitățile, deși lucrăm împreună. Florin mă ajută de multe ori să găsesc coloane muzicale pentru piesele de dans contemporan și tot el, deși nu știe nimic despre balet, îmi dă o mulțime de sfaturi.
B.M. – Cum vă mențineți în formă? Reușiți să stați departe de tentații ? Ce dietă urmați acasă?
O.I. – Îmi petrec zilnic între 6-12 ore la sală, inclusiv sâmbăta și duminica. Trec orele și de multe ori uit să mănânc, dar mereu am o pungă de pufuleți lângă mine sau un covrig. Acasă mă bazez încă pe mama mea și pe soțul meu care are mereu ceva bun în frigider.
B.M. – În final, ce reprezintă dansul pentru dumneavoastră?
O.I. – Dansul a reprezentat forma perfectă de expresie personală. Acum mă oglindesc în copiii mei, în rezultatele lor și în trăirile lor pe scenă!
