Baletul Văduva veselă este o adaptare din 1975 a operetei romantice omonime compuse de Franz Lehár (Die lustige Witwe) pe un libret de Victor Léon şi Leo Stein după comedia L’Attaché d’ambassade de Henri Meillac, scrisă în 1861. Devenind rapid o senzaţie internaţională după premiera de la Viena din 1905, opereta a cunoscut ulterior nenumărate montări, înregistrări audio şi filmări, dar şi transpuneri coregrafice.
Văduva era veselă atâta vreme cât rămânea independentă financiar…
Indiferent de versiune, libretul este în mare acelaşi cu cel al operetei: baronul Zetta şi tânăra sa soţie Valencienne organizează un bal în onoarea frumoasei văduve Hanna Glavari, pe care ar dori să o combine cu contele Danilo Danilovici, un petrecăreţ notoriu, pentru a păstra averea consistentă a Hannei în băncile imaginarei ţări Pontevedro. Dar Hanna şi Danilo se cunoşteau deja… Un al doilea cuplu sunt Valencienne şi chipeşul Camille, de care Valencienne e îndrăgostită, iar parcursul lor pigmentează intriga.
Contextul istoric face referire la faptul că, la confluenţa secolelor XIX-XX, chiar şi văduvele bogate riscau să-şi piardă banii şi independenţa dacă se recăsătoreau. Dar imaginea „văduvei vesele” – liberă, bogată, puternică şi independentă – apărea iar şi iar în literatura europeană, fiind plasată cel mai adesea în veselul Paris al Belle époque, unde lumea bună se întâlnea neapărat la Maxim’s. Cum în lucrările de acest gen tribulaţiile amoroase au un happy end, acesta ocupă în versiunea coregrafică mai mult loc şi timp decât în operetă, după tiparul baletelor clasice.
Citește și
„Everybody can dance”! Un spectacol de excepție oferit de Teatrul Muzical Ambasadorii si asociatia Das Collectif din Viena
Lorelei Vișinescu Bari: Concursurile nu ar trebui să fie cea mai importantă preocupare a celor care vor să facă din balet o carieră
O întâlnire benefică la capătul lumii: Lanchberry, Helpmann, Hynd
John Lanchberry şi Alan Abbott au adaptat partitura operetei pentru un balet în trei acte păstrând stilul orchestraţiei lui Lehár iar aranjamentul lor cuprinde fragmente binecunoscute, printre care aria Viljiei şi Weibermarsch. Acesta a fost folosit prima dată în 1975 de către coregraful Ronald Hynd pentru producţia Australian Ballet, unde Lanchberry era directorul muzical şi dirijor iar Abbot colegul şi colaboratorul său. Sir Robert Helpmann, pe-atunci prim-solist, a semnat scenariul şi regia.
Partitura abundă în şlagăre şi este foarte ofertantă pentru o montare integral coregrafică, conţinând dansuri de caracter (ceardaş, mazurka, poloneza), de salon (vals, polca-galop) şi de cabaret (cancan), la care Hynd a adăugat şi dansuri de demi-caracter de invenţie (dansul „naţional” al Hannei).
După premiera mondială de la Melbourne, baletul a fost prezentat imediat apoi la Sydney. În 1976 Margot Fonteyn a interpretat rolul Hannei Glavari mai întâi în Australia, apoi în turneul din Anglia.
Văduva veselă cucereşte lumea dansând
Ca şi opereta, baletul lui Hynd a cucerit rapid publicul şi a fost inclus în scurtă vreme în repertoriul a numeroase companii din lume, printre care National Ballet of Canada, Royal Danish Ballet, American Ballet Theatre, Houston Ballet, Vienna State Ballet şi Pacific Northwest Ballet.
Vezi aici: Isabel Seabra -Jose’ Manuel Carreno- La Vedova Allegra- Balletto Classico
Veronica Paeper a creat o coregrafie nouă folosind orchestraţia lui Lanchberry în 1988 la Cape Town, în Africa de Sud, versiune reluată de Cape Town City Ballet în 2008.
Oricât de exotic ar părea, Teatrul de Balet din Filipine se străduie să programeze un repertoriu occidental. Astfel, în 2017 a deschis stagiunea cu producţia The Merry Widow, transmisă ulterior şi online.
Citește și
Top 5 din 70 de balerini care au marcat lumea dansului, potrivit publicației Ranker.com
Pe drumul succesului! Cinci nume noi, proaspete și promițătoare tinere talente, în ansamblul de balet al Operei Brașov
La vedova allegra îşi dansează iubirea de la Milano la Moscova…
Gheorghe Iancu in rolul contelui Danilo
La fel ca în cazul transpunerii coregrafice a operetei Liliacul de Johann Strauss, baletul La vedova allegra a devenit deosebit de popular în Italia, unde continuă să fie programat de teatre majore şi în stagiunea actuală. În anii ’90, de un succes deosebit s-a bucurat Gheorghe Iancu în rolul contelui Danilo, pe care l-a interpretat şi alături de Carla Fracci.
În Franţa, compania Marie-Claude Deluce din Villers-lès-Nancy a propus o producţie spectaculoasă, cu decoruri ingenioase, o distribuţie bogată şi costume spumoase, care au readus pe scenă atmosfera la Belle époque cu fastul ei.
O montare recentă este şi cea de la Teatrul de Balet Clasic de Stat din Moscova, cunoscut în lume ca Moscow Ballet La Classique, care a avut loc în cadrul celei de-a zecea Stagiuni de Balet de Vară. Coregrafia îi aparţine lui Serge Manguette, apreciat pentru montările sale din ultimele două decenii în special în Spania şi Italia.
În teatrele noastre, Văduva veselă preferă doar să cânte
La noi opereta a fost prezentată de toate teatrele importante din ţară – la Bucureşti figurând atât pe afişul Operetei cât şi pe cel al Operei, unde ultima montare a fost semnată în 2016 de către Andrei Şerban – iar la Teatrul Liric din Constanţa a constituit ani de-a rândul un titlu de bază al repertoriului estival. Deşi numeroşi creatori au asigurat de-a lungul timpului consistenta componentă dansată, versiunea integral coregrafică nu a fost niciodată o opţiune.
