“Spărgătorul de Nuci” spectacol devenit tradiție de sărbători, a avut premiera mondială în luna decembrie a anului 1892, pe scena Teatrului Mariinsky, din Sankt Petersburg.
“Spărgătorul de Nuci” este un spectacol de balet bazat pe povestea fantastică a versiunii lui Alexandre Dumas (Histoire d’un casse-noisette, 1844) a basmului lui E. T. A. Hoffmann „Spărgătorul de nuci și regele șoarecilor” (1816), în regia si coregrafia maestrului de balet Lev Ivanov, care l-a înlocuit pe Marius Petipa încă de la începutul montării, pentru că acesta se îmbolnăvise. Muzica aparține celebrului compozitor Piotr Ilici Ceaikovski.
Citește și: Ce nu știam, când eram mică despre baletul “Spărgătorul de nuci”
Valsul Fulgilor de Nea este poate unul dintre cele mai așteptate și iubite momente ale spectacolului.
Acesta are loc la sfârșitul actului I, atunci când Spărgătorul de nuci transformat în Prinț pornește alături de Clara într-o călătorie fantastică spre Regatul Dulciurilor.
Fulgii de Nea din Împărăția zăpezilor le arată celor doi drumul către tărâmul feeric. Acolo îi așteaptă Zâna Dulciurilor, dar și alte personaje surpriză.
Potrivit celor care au asistat la premiera din 1892, cel mai de succes număr din “Spărgătorul de nuci” a fost Valsul Fulgilor de Nea. Ideea pentru acest Vals a venit de la Fiica zăpezilor – care prezenta un moment de dans institulat Dansul fulgilor de zăpadă.
Snowflakes,1892
În scenariul lui Lev Ivanov, Valsul Fulgilor de Nea era un moment compus dintr-un imens ansamblu de balet. Momentul original a fost interpretat din peste 50 de balerine și includea modele și desene coregrafice speciale, prin care au reușit să redea efectul unei căderi de zăpadă ce escalada într-un viscol. Când viscolul se termina, balerinele formau un tableau vivant la final. Acest tablou închidea Valsul, și totodată, primul act al spectacolului.
Din punct de vedere muzical, Valsul fulgilor de nea (Actul I, nr. 9) include și un refren fără cuvinte format din voci de operă. Ceaikovski a instruit încă de la început că „Acest cor ar trebui să cuprindă 12 soprane și 12 alti. Este cu atât mai de dorit ca aceștia să fie tineri dintr-un cor. Dar dacă acest lucru nu este practic, atunci această parte corală poate fi interpretată de 24 de voci dintr-un cor de operă”.
Tabloul coregrafic al Fulgilor de Nea rămâne impresionant, de o frumusețe aparte atât vizuală cât și muzicală și reușește de fiecare dată să transpună publicul mai mic, dar și mai mare, într-o atmosferă de magie.
