Mulți sunt balerinii români care dansează pe scenele din străinătate, iar România pare a fi o țară care “exportă” artiști. Nu la fel de mulți sunt însă cei care știu că pe scenele din România profesează foarte mulți balerini străini. Artiști pentru care România este o foarte bună școală pentru desăvârșirea lor profesională, oferindu-le totodată nu doar un loc de muncă ci și un loc de trai, foarte plăcute.
Acesta este și cazul lui Oscar Ward, solist în baletul Operei Naționale București! Și cu ocazia Zilei Internaționale a Dansului 2021, celebrată și de Ballet Magazine alături de International Theater Institute, deschidem seria de reportaje “Balerin în România” în cadrul “Interviurilor Ballet Magazine by Bogdan Chenciu”. Pe Oscar îl puteți regăsi și între concurenții înscriși pentru ediția 2022 a celebrei competiții “BBC Young Dancer”
Citește și
Poveste de Crăciun cu prim soliștii baletului Operei Naționale București, Rin Okuno și Robert Enache
“Balerin în România” în serie “Interviurile Ballet Magazine by Bogdan Chenciu”
Născut în Nottingham, Marea Britanie în 1998, Oscar a început să danseze la vârsta de trei ani într-o școală de balet din localitate, și a ales profesionismul la vârsta de 14, intrând într-un program de studii al Royal Ballet School. Doi ani mai târziu a continuat pregătirea în privat, în Scoția, și imediat după absolvire, la 19 ani, a ales Opera Națională București.
Aici, după două sezoane, talentul și munca i-au fost recunoscute, fiind promovat solist, atribuindu-se roluri precum cel al Prințului din Spărgătorul de nuci, Pasărea albastră din The Sleeping Beauty sau Idolul de aur din La Bayadera.
Care a fost argumentul care te-a făcut să alegi România?
Când am implinit 18 ani și în anul de absolvire al scolii de balet, participam la audiții pentru câteva companii de dans diferite din Europa. Am avut chiar un sentiment placut când am venit pentru o audiție la București. Mi-au plăcut teatrul, mediul și atmosfera de evoluție a orașului. Așadar când am aflat că sunt angajat aici, imediat am simtit instinctual că aici am vrut să fiu.
Simți că în România ești acasă?
Desigur, când am ajuns aici, nu a fost cel mai ușor proces, deoarece există o mulțime de diferențe culturale și sociale între România și Marea Britanie. A fost, de asemenea, prima dată când a trebuit să „cresc”, fiind în afara zonei mele de confort într-o țară nouă. Dar nu mi-a luat mult să mă stabilesc și să mă simt confortabil în cele din urmă. Mi-a plăcut procesul de a cunoaște din ce în ce mai mult țara, de a găsi noi locuri de explorat și mai multe lucruri de făcut. Întotdeauna mi-a plăcut să călătoresc în diferite locuri oricum, așa că pentru mine mi s-a părut mai natural pe măsură ce trecea timpul. Acum consider România ca fiind casa mea și sunt obișnuit cu ea.
Care este nivelul de performanță a baletului în România?
Nivelul de performanță în România este extrem de ridicat. Sunt foarte norocos că sunt înconjurat în fiecare zi de mulți dansatori talentați, toți care mă provoaca să fiu cea mai bună varianta a mea/ cel mai bun dansator care pot fi. Mi-a plăcut să fiu initiat în stilul de dans aici, care contrastează cu școala britanica in care am crescut/ educat. Mi-a deschis ochii spre alte ideologii și mi-a ajutat sa imi imbunatatesc stilul de dans . Repertoriul și spectacolele de aici sunt incitante și sunt întotdeauna entuziasmat sa ii urmaresc pe colegii mei dansand si reactia publicului din Romania.
“Balerin în România”! Descoperă cum este viața unui balerin străin în România, în “Interviurile Ballet Magazine by Bogdan Chenciu”
Cât ți-ai propus să stai în România?
Ei bine, am de gând să rămân în România cât de mult pot! Este un loc foarte benefic pentru a-mi îmbunătăți în continuare cariera. De asemenea, îmi place să urmăresc evoluția țării, mai ales în București. Orice restaurant nou sau cafenea mă face să fiu foarte încântat! Ideea de a-mi cumpăra un loc aici mă interesează tot mai mult, așa că vom vedea!
Cum vezi evoluția baletului în timp?
Desigur, acum standardele baletului sunt mult mai inalte decât în trecut. Tehnica s-a schimbat și așteptările sunt mai mari – nu doar extensiilenoastre. Dar constat că in zilele noastre mulți dintre noi au pierdut spiritul dansului/sensul dansului. În primul rând suntem artiști, nu roboți. Poti avea multe atribute, cum ar fi un en dehorsfrumos și abilitatea de a face multe piruete, dar dacă nu poti fi artist, atunci ai pierdut ideea de a fi dansator. Așadar, deși trebuie să încercăm întotdeauna să ne străduim a obține excelența tehnică, cred că mult mai important ar trebui să ne provocăm întotdeauna să fim artiști mai buni.
Cum arată o zi viața ta?
Într-o lume normală (fără pandemie), m-as trezi și aș bea espresso-ul de dimineață – este esențial! Aș citi știrile, îmi voi verifica programul pentru ziua respectivă și mă voi pregăti. M-aș duce la Opera mai devreme pentru a mă încălzi și apoi ora de studiu începe la 10:00 si se termină la 11:15. Dacă nu avem spectacol în acea zi, vom repeta până la ora 14:00, vom avea o pauza de o oră la prânz și apoi vom relua repetitiile de la 15:00 până la 17:00. Dacă ziua mea are mai puține repetiții, am mai mult timp să exersez bara și să merg la sală.
Dacă am avea un spectacol seara, am termina repetițiile în jurul orei 14:00. Acest lucru ne lasa timp pentru a ne machia; mâncam și ne facem incalzirea înainte de spectacol care de obicei ar începe la 18:30. In functie de cat de lung este spectacolul terminam destul de taarziu.
Luni avem zi liberă și îmi place mereu să ies din casă. Sunt o persoana care nu poate sa stea în casă prea mult timp, mi se pare reconfortant sa te staila aer! Îmi place foarte mult să mă plimb sau să merg cu bicicleta în jurul Parcului Regele Mihai I, să caut locuri noi și să ies la masă cu prietenii.
“Balerin în România”! Descoperă seria de reportaje din care vei afla cum se vede baletul românesc din afară, în “Interviurile Ballet Magazine by Bogdan Chenciu”
Cine este mentorul care te-a descoperit și care este cea mai importantă companie de balet din care ai făcut parte până să fii acceptat la Opera Națională București?
Nu aș spune că am fost descoperit în mod special. Eram foarte activ în copilărie, așa că mama mea m-a inscris la cursuri de dans pentru a mă calma și a-mi canaliza energia. Am fost indrumat de către profesorii mei locali Helen Taylor și Michelle Widdison să urmez diferite cursuri. Unul dintre aceste cursuri a constat in a participa la lectii de dans la Royal Ballet School. Pe parcurusl timpului petrecut acolo am avut mulți profesori invitați, dar profesorul nostru principal, Richard Ramsey, a fost o mare inspirație pentru mine. Avea un echilibruși o statură deosebite și a fost prima dată când mi s-a inoculat ideea de a dansa cu maturitate și masculinitate.
Dar profesorul căruia îi datorez cel mai mult este Daniel F. Job. M-am antrenat cu el timp de trei ani în Scoția și el a fost unul dintre cei mai influenți mentori ai mei până acum. Era foarte metodic și atent la detalii și tot ceea ce spunea avea un sens perfect pentru mine. Toata perioada in care a fost profesorul meu a fost ca o reeducare și chiar si astazi încă mai tin cont desfaturile pe care mi l-ea dat atunci. Îi voi fi mereu recunoscător.
De când sunt în București, am avut norocul sa am o mulțime de antrenori precum Cristian Crăciun, Gabriel Opincaru, Gigel Ungureanu și Corina Dumitrescu. În afară de alte proiecte și gale, Opera Națională din București a fost prima mea slujbă importanta.
