Delia Hanţiu: “M-am simțit bine pe orice scenă, dar sufletul mi-a rămas la Semper Oper din Dresda”

by Zahariuc Robert

Născută la Braşov, bucureştenizată prin educaţie dar constănţenizată prin opţiune, Delia Hanţiu este una dintre stelele baletului românesc, care-și spune povestea de viață și carieră prin intermediul Ballet Magazine.

A absolvit Liceul de Artă „George Enescu”, secţia Coregrafie, în 1978, clasa Marialis Karda și a fost membru fondator al Ansamblului de Balet Contemporan şi Clasic Fantasio din Constanţa, condus de maestrul Oleg Danovski, unde a devenit curând prim-solistă.

Citește și

Francesca Velicu, English National Ballet: Experiența studiilor la Academia de Stat a Teatrului Balșoi m-a influențat decisiv

Baletul de acasă. Cum i-a afectat pandemia de Covid-19 pe dansatori. Misha Tchoupakov, interviu special Ballet Magazine 

A interpretat roluri principale în baletele Carmen, Mandarinul miraculos (Fata), Lacul lebedelor (Odette/Odile), Spărgătorul de nuci (Zâna Dulciurilor, Dans arab), Frumoasa din pădurea adormită (Carabosse), Giselle (Myrtha), Şeherezada (Zobeida), Spartacus (Aegina), Cenuşăreasa (Zâna), Salomeea, Les Sylphides ş.a. În prezent colaborează cu Şcoala de balet La Sylphide din Bucureşti, susţinând ore de dans clasic şi repertoriu.

Delia Hanțiu: “Baletul a fost o chemare. Am fost fascinată de costumele de scenă”

Când spun Delia Hanţiu, am imaginea unei superbe balerine înalte cu tutu. Când aţi îmbrăcat pentru prima dată un tutu?

La Liceul de Coregrafie din București, începând din clasa a XI-a, aveam în fiecare luni ore de repertoriu ansamblu, asta însemnând învățarea coregrafiilor din baletele clasice care se dansau la Opera Română și, în funcție de necesitățile Operei și de pregătire, ni se oferea șansa de a dansa în spectacolele lor, ceea ce era o mare onoare pentru un elev. Îți dai seama, să apari pe scenă alături de marii balerini ai acelor ani, să dansezi lângă balerini profesioniști!

Delia si Calin Hantiu in “Carmen”

Înaltă fiind, considerată talentată, am avut șansa să dansez pentru prima oară într-un tutu în Frumoasa din pădurea adormită, în coregrafia maestrului Vasile Marcu. Greu de descris emoțiile acelor momente! Au urmat Don Quijote şi apoi Lacul lebedelor în coregrafia maestrului Oleg Danovski, unde șansa, sau mai bine zis maestrul asistent Paraschiv Pieleanu m-a aruncat în actul II, corifeu. A fost minunat, un vis devenit realitate, deşi cu peripeții de tot felul (ne chemau la scenă iar eu rămăsesem blocată în lift…).

De ce balet?

Cred că a fost o chemare. Făceam gimnastică de la 4 ani, luasem locurile I și II la sol și bârnă la un concurs pe regiuni. Eu eram din Brașov, fusesem selecționată pentru echipa de performanță a școlii sportive și, după vacanță… n-am mai vrut gimnastică, am zis „vreau balet”. De unde până unde? În drum spre sala de gimnastică treceam pe lângă o magazie de costume ale Teatrului Dramatic din Brașov și-mi aduc aminte că rămâneam mută, fascinată la vederea lor (ceea ce mi se întâmplă și azi). Mama a zis „bine” și m-a înscris la balet.

Erna Hambrodi era o doamnă minunată, fusese prima profesoara de balet a Ilenei Iliescu. După câteva luni le-a spus părinţilor mei că trebuie să mă ducă la București, la Liceul de Coregrafie. Tata a decretat: „exclus!” Până la urmă, doamna Hambrodi a câștigat o încercare și, dintre cei 300 de copii veniți din toate părțile, am reușit între primii 10 și cu loc în internat.

Scena favorită a Deliei Hanţiu, Semper Oper din Dresda

Aţi dansat pe multe scene ale lumii. Unde aţi simţit că aparţineţi acelui loc?

M-am simțit bine pe orice scenă, în toate turneele, dar sufletul mi-a rămas la Semper Oper din Dresda.

Cât de greu se devine prim-balerină?

Sinceră să fiu, nu prea știu. Contează foarte mult să întâlnești omul potrivit, la momentul și locul potrivit. Eu am avut șansa (din nou!) să-l întâlnesc pe maestrul Oleg Danovski. Îmi amintesc că eram în clasa a X-a și, la selecția pentru spectacolul de sfârșit de an, dansasem în Albă ca Zăpada și cei 7 pitici și Maestrul a întrebat: ,,A cui e fata asta, o vreau la Operă!” Doamna Marialis Karda i-a răspuns: „A mea este, dar mai are până termină școala”. Dumnealui a zis atunci: „Să ai grijă de ea, asta va fi artistă!” Tot așa s-a întâmplat și la Dresda. Ce vreau să subliniez este că poate nu e atât de greu să primeşti un rol principal, dar odată obținut calificativul de prim-balerină, se menține foarte greu. Înseamnă mii de ore în sala de balet iar deviza trebuie să fie: Repetă, repetă, repetă!

“Salomeea”, coregrafie creata de Oleg Danovski pentru Delia Hantiu

Aţi lucrat mulţi ani cu maestrul Oleg Danovski. Cum era o zi de lucru cu el? Dar o zi înainte de premieră? 

Ooo, Doamne, ne-ar trebui un capitol special pentru repetițiile obișnuite! Impropriu spus obișnuite, fiindcă nimic nu era obișnuit cu el. Despre premieră nici nu mai vorbesc!

Încerc să rezum, pe cât posibil, o zi de lucru. Dimineața făceam studii, după care repetam cu doamna Gabi [Danovski] ceea ce făcusem cu Maestrul în ziua precedentă şi, cândva după-amiaza venea şi dumnealui. Repetam noi soliștii, apoi venea ansamblul și repetam cu toții până târziu, de multe ori până după miezul nopţii și-mi aduc aminte că venea portarul sa ne trimită acasă. Doamne, cum se bulucesc amintirile… La 12 noaptea, Călin [Hanţiu] făcea încă ture à la seconde şi manejuri de kazlâk

La începuturi, când Maestrul a montat pe mine Salomeea și, tot așa, ne prindea noaptea, mi-aduc aminte că pentru a mă forța să dau tot ce pot, mă scotea din sărite. A zis la un moment-dat: „Păi ea nu știe să seducă un bărbat și eu vreau să seducă un cap de mort!” Am suferit cumplit, plângeam și executam şi până la urmă a ieșit cum a vrut dumnealui. Iar înainte de premieră sau orice alt spectacol important era un adevărat coșmar…

Delia Hanţiu: „Cea mai mare satisfacţie sunt aplauzele de la final”

Ca recunoaştere a activităţii dumneavoastră în ţară şi în străinătate vi s-a conferit Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler de către Preşedintele României în anul 2010, pe lângă multe alte premii şi distincţii. Care este cea mai mare satisfacţie pe care v-a oferit-o baletul?

Cele 10-20 de minute de aplauze de la finalul spectacolului.

Am să vă pun o întrebare pe care am adresat-o şi altor personalităţi din lumea dansului: viaţa = balet? 

Da, viața = balet. Și atunci și acum. Viaţa mea s-a derulat în sala de balet, pe scenă – era o lume cumva extraterestră, dar în care m-am simțit minunat. Și acum e cam la fel…

Care sunt calităţile de care trebuie să dea dovadă un pedagog?

Răbdare, perseverență, muncă de Sisif și, cel mai important, să-i explici copilului de 1000 de ori și să speri că a 1001-a oară a priceput cam despre ce vorbești.

Aveți o personalitate, un profesor, căruia considerați că-i datorați parcursul dumneavoastră profesional? 

Da, doamna Marialis Karda, care mi-a fost profesoară din clasa a VII-a până la absolvire, apoi ani de zile maestru de balet la Teatrul „Oleg Danovski”. Și, bineînţeles, Constantin Russu și Ute Mitreuter, ambii pedagogi (el și coregraf) la Semper Oper Dresden, absolvenți ai Academiei de Balet „Vaganova

Ce iubeşte şi ce nu iubeşte Delia Hanţiu în viaţa de zi cu zi?

Delia Hanţiu, un “melc” care a ajuns repede şi departe

Delia Hanţiu nu iubește să se grăbească. În Italia, în turnee mi se spunea la lumaca iar în Germania der Schneke, adică melcul… și Delia Hanţiu iubește să lâncezească la soare și să citească. Aaa, și gătitul mă relaxează.

Care este rolul pe care l-aţi iubit cel mai mult?

Hm, le-am iubit aproape pe toate. Carmen mi-a fost la îndemână, mi-a venit cumva natural să-l interpretez. Un rol pe care l-am iubit foarte mult (se pare că mi s-a potrivit) a fost Mephistofella, din spectacolul Abraxas (Faust) de la Dresda – minunat rol! Unul pe care „l-am urât” (atunci când îl dansam) a fost Myrtha din Giselle, dar care, de fapt, mi-a adus mari satisfacţii.

Dacă ar fi posibil, ce drum nou aţi alege pentru încă o viaţă?

Cred că aș alege același drum, dar mi-ar plăcea să nu mă mai nasc într-o perioadă (şi într-o ţară) comunistă, ci să am libertatea din ziua de azi de a încerca mai multe stiluri de dans, în mai multe companii. Deci da, ar fi tot Dansul…

Related Posts

Leave a Comment

Această pagină, în contextul prestării de servicii, foloseşte cookie-uri. Continuând să vizitezi site-ul, ești de acord cu folosirea lor. Pentru mai multe informaţii, inclusiv informaţii despre eliminarea acestora, apasa pe Politica de confidentialitate. Sunt de Acord Politica de confidentialitate