Voi începe acest articol cu o idee principală de la care voi pleca și totul se va construi în jurul ei. Există balerini excepționali, care nu au niciun har pedagogic și profesori de dans excepționali, care nu au mai putut practica din anumite motive.
Fraza de mai sus relevă crunt și adevărat starea învățământului vocațional al dansului clasic din România. În anumite instituții de învățământ, unde dansul este materie principală, se merge pe principiul „lasă că a fost balerin/ balerină atâția ani la Operă și știe el, se descurcă”.
Pot fi perfect de acord, însă nu se poate generaliza acest lucru. Nu orice balerin are acel „spirit” pedagogic și „ochi” de a corecta corpul în plină formare al viitorului balerin. Aici mai intervine și faptul că un balerin își dedică toată viața scenei, iar absolventul care alege să se ducă pe drumul pedagogic de multe ori este înlăturat, deoarece se consideră că nu are experiența necesară.
Sunt perfect de acord cu anii de scenă, dar ce ne facem atunci când viitorul balerin nu mai poate dansa din cauza unui accident?! Nu îl putem pune pur și simplu la zid după ce a ales drumul pedagogiei dansului, iar apoi așteptăm să facă 50 de ani ca să îl angajăm la liceu.
Nu orice balerin poate fi profesor de dans
Să nu uităm că profesorul de dans nu este un simplu cadru didactic. Acesta, pentru următorii nouă ani, este parte din familia viitorilor balerini. Este direct responsabil de educația și creșterea din punct de vedere coregrafic a balerinilor. Acesta clădește fundația care va sta la baza lor toată viața. Desigur, nu oricine care nu a putut profesa, din varii motive, ca balerin se va face profesor de balet.
Citește și: “Florin Chirițescu: “Un copil care face balet și se înfometează va fi afectat emoțional”
Pentru a deveni un bun pedagog ai nevoie de aptitudinile mai sus menționate. Vorbind de aptitudini, când un copil vine la Liceul de Coregrafie, i se verifică în principal aptitudinile, însă am o mică întrebare… Profesorilor cine le verifică aptitudinile? Nu există inspector de specialitate în Inspectoratul Școlar, format pentru a putea alege cadrul didactic potrivit și a putea asista corect la examenele de grad.
Când sunt necesare orele suplimentare de dans clasic
Voi aduce în discuție și subiectul orelor particulare/ meditațiilor aferente orelor de dans clasic. Din punctul meu de vedere aceste ore suplimentare sunt necesare doar în câteva situații.
Așadar, sunt indicate:
- în pregătirea elevului pentru un concurs de prestigiu: Prix de Lausanne, Concursul de la Varna, TanzOlymp etc.
- dacă elevul dorește aprofundarea anumitor cunoștințe, altele decât cele din programa școlară.
Dacă elevul face meditații pentru alte situații, care nu sunt amintite mai sus, atunci din punctul meu de vedere este o problemă a profesorului. Atunci când profesorul nu este productiv intenționat, elevul trebuie să se pregătească în privat, de multe ori cu cadrul didactic de la clasă.
Citește și: “Câteva cuvinte privind importanța corepetitorului în dansul clasic”
În această situație avem de a face cu un cerc vicios profesor – performanță – elev – ore suplimentare. Aceste ore suplimentare îi costă pe părinți uneori aproape tot salariul sau chiar mai mult. Interesul profesorului ar trebui să fie acela de a preda într-un mod profesional și obiectiv materia de specialitate. Dacă elevul are nevoie de ore suplimentare, iar profesorul profită din această cauză în mod intenționat, atunci părinții ar trebui în primul rând să verifice într-un fel sau altul profesionalismul și pregătirea respectivului cadru didactic, fără a avea vreo ezitare în schimbarea profesorului.
Cum sunt certificați profesorii de dans clasic în străinătate
Aduc în discuție de asemenea faptul că sistemul educațional vocațional nu este deloc reformat și se află într-o stare continuă de comă indusă. Liceele de Coregrafie din România sunt singurele instituții de profil care solicită terminarea studiilor superioare pentru a se putea preda dans clasic.
La Paris există examenul de stat pentru certificarea profesorilor de la Școala de Dans a Operei din Paris, la Vaganova există certificările în funcție de competența fiecărui candidat în parte și modelarea ulterioară a acestuia la standardele interne ale academiei. Este comic, după cum am amintit mai sus, ca în România experiența care contează este dată de numărul de ani din buletin, nu de cei în care profesezi cu adevărat. Din păcate, ne confruntăm cu o încăpățânare și un război în artă, de pe urma căruia au de suferit doar elevii. Viitorii balerini, în loc să fie îndrumați să își construiască o carieră, cărămidă cu cărămidă, sunt trași în jos de anumite interese directe sau indirecte. Aici ar trebui amintit faptul că am fost elevi cu toții și știm ce minusuri și plusuri au existat. Acest lucru ar trebui reformat de urgență de către instituțiile abilitate ale statului.
În concluzie, fac un mic apel la toate cadrele didactice ale dansului clasic. Haideți să îi ajutăm pe copii să își îndeplinească visul și să uităm, măcar cât timp suntem în sălile de dans, de interesele proprii. Avem datoria de a forma, educa și dezvolta caracterul viitorilor balerini/ balerine și de asemenea de a-i forma ca artiști.
