Luca Doboș s-a născut în București și a descoperit baletul la vârsta de 8 ani, în cadrul școlii Svetlana. A fost elev al Liceului de Coregrafie “Floria Capsali”, iar din 2017 este elev cu bursă integrală (4 ani) la Balletschule Theater Basel.
Este singurul român care va participa la cea de-a 49- a ediție a prestigiosului concurs Prix de Lausanne, care va avea loc în perioada 31 Ianuarie – 7 februarie, 2021. În acest an, au fost 399 de aplicanți din 43 de țări și selecționați 82, printre care si Luca, căruia îi dorim mult succes!
De mic a demonstrat pasiune, ambiție, talent și determinare. A muncit foarte mult pentru a-și împlini visul de a fi balerin. Câștigător al unor premii importante în cadrul concursurilor naționale sau internaționale printre care: Locul III și calificare în finala din Orlando – SUA, WBC- Sibiu 2014, Locul II și o bursă integrală de studii la Wiener Staatsoper Ballet Academy la YSBC 2014,“Hope Award” și burse de studii la: Ballettschule Theater Basel, English National Ballet, Tanzakademie Zürich, Ballet Academy University of Music and Performing Arts Munich, Staatliche Ballettschule Berlin, la YSBC 2016 – Sibiu, Top 6 Men, bursă de studii la John Cranko Schule și invitație în finala din New York – SUA. YAGP – Paris 2016. Locul I etapa pe școală și etapa națională la Olimpiada de Coregrafie, 2017.
Luca Doboș
Foto: Guillaume Musset
– Luca, ce înseamnă baletul pentru tine? Cum au fost anii petrecuți în Liceul de Coregrafie “Floria Capsali”?
Luca Doboș: Baletul înseamnă foarte multă muncă, dar îți oferă atâta frumusețe, multe împliniri,satisfacții. Eu dansez deoarece îmi doresc ca prin dansul meu, să ofer publicului momente de înălțare sufletească și bucurii.
Ca elev al Liceului “Floria Capsali” am participat la multe concursuri și am avut șansa să dansez în diferite spectacole: La Sylphide pe scena ONB alături de balerinii Operei, în Gala Liceului la ONB, unde s-a dansat actul III din Lacul Lebedelor – eu interpretând rolul Bufonului, având un succes foarte mare. În acest rol am fost distribuit de dna Simona Șomăcescu,care a avut mare încredere în mine, deși eram elev în clasa a -VI-a și aveam doar 12 ani.
– Cum ai ajuns să studiezi la Balletschule Theater Basel? Cât de repede te-ai acomodat cu stilul, programul, profesorii?
Luca Doboș: În cadrul Young Stars Ballet Competition am obținut o bursă integrală de studii la Ballettschule Theater Basel. Directoarea academiei, dna Amanda Bennett, m-a invitat o săptămână să cunosc Academia și profesorii. Am fost invitat să fac studii în clasa de băieți seniori, unde preda mestrul Francois Petit. După terminarea orei de balet, maestrul mi-a spus: “Te plac foarte mult și vreau să lucrez cu tine!”
Am simțit că rezonez cu el, că vreau să lucrez cu el. În Francois Petit îl regăseam pe maestrul Cristian Crăciun, mentorul meu. Aveau aceeași viziune asupra baletului, același mod de predare a studiilor de balet. Simțeam că ar fi o continuare a ceea ce făcusem până atunci în România.
Francois Petit pentru mine nu este doar profesorul meu, îmi este ca un prieten, un bun sfătuitor și un mare sprijin. Și astfel, la 13 ani, am devenit elev al BTB. Cât timp am studiat baletul în România, am fost un copil care nu prea a avut vacanțe. Fie că era vorba de Ziua de Paște, de Ajunul Crăciunului, de Crăciun, 31 Decembrie sau 1 Ianuarie, eu eram în sala de balet împreună cu maestrul Cristian Crăciun. Am fost un copil care a muncit mereu și astfel mi-a fost ușor să fac față programului variat și bine structurat, cu 6 până la 8 ore de studiu pe zi.
Fiind elev al Academiei am avut șansa să cunosc și să lucrez cu renumiți maeștrii de balet și dans contemporan: David Peden, Franco de Vita, Ethan Stiefel, Denise Welten, Sara Laurenco, Michael Langeneckert, Stefanie Arndt. Am dansat în baletul “Chas” de Heinz Spoerli, iar Stefanie Arndt a fost invitată să monteze Pas\Parts de William Forsythe, balet ce trebuia prezentat în Sommer Gala în 2020.
– Ce modele profesionale te ghidează și de ce?
Luca Doboș: La vârsta de 10 ani l-am cunoscut pe Maestrul Cristian Crăciun. Cu ajutorul lui am început să descopăr tainele și frumusețea baletului. Iar dacă până atunci am avut îndoieli, el a sădit în mine “flacăra” baletului. După orele de studii aveam timpul nostru în care îmi povestea despre perioadele când a dansatalături de Rudolf Nureyev, Mikhail Baryshnikov, Vladimir Vasiliev, Carla Fracci, Simona Șomăcescu. M-a sfătuit să fiu tot timpul însoțit de modestie, să mă autodepășesc.
Spărgătorul de Nuci, 2019 – Balletschule Theater Basel. Foto: Gregory Batardon
– Care a fost ultimul spectacol în care ai dansat? Ce simți atunci când ești pe scenă? Unde ți-ai dori să dansezi în viitor?
Luca Doboș: Ultimul spectacol a fost în 2019, Spărgătorul de Nuci, în care am dansat Grand Pas de Deux.
Scena este un loc magic unde mă transpun în pielea personajului și prezint povestea lui prin mișcările mele, devenind astfel un prinț, un negustor, un bufon.
Rusia e patria baletului clasic și mi-aș dori foarte mult să ajung acolo. La fel cum mi-aș dori să dansez și în marile companii de balet. Pentru mine ar fi o mare onoare să dansez la ONB. Este locul unde am pășit pentru prima dată în sălile de balet, la vârsta de 10 ani.
– Ce așteptări ai de la Prix de Lausanne? Iți dorim mult succes, vom fi alături de tine, indiferent de rezultat!
Luca Doboș: Pentru mine este o mare performanță faptul că m-am calificat la Prix de Lausanne. Mi-ar fi plăcut să fie o ediție cu prezență fizică. Să fiu în mijlocul tuturor participanților, să ne împărtășim experiențele și să primim sfaturi din partea profesorilor, a juraților.
Luca Doboș: Prix de Lausanne înseamnă o muncă susținută zi de zi, timp de 8 zile, perioadă în care jurații cât și directorii de Academii și Companii te urmăresc să vadă cum evoluezi. Cum te adaptezi, cât de receptiv ești și cum faci față stresului, presiunii.
Cu acest prilej, prin intermediul revistei dumneavoastră, aș vrea să aduc mulțumiri unor persoane care înainte de toate m-au ajutat să devin Om și apoi balerin: dnei profesor Nicoleta Cocea – fosta mea dirigintă și profesor de balet în primul an de studiu; doamnelor Doina Crăciun și Gabriela Mocanu; dlui Macrea Iacob – Domnule profesor, am rămas același românaș!; dnei profesor Simona Paraschivu – la clasa de contemporan; doamnelor profesoare de pian care m-au ajutat să-mi îmbunătățesc muzicalitatea, să aprofundez studiul pianului.
Totodată, doamnelor profesoare de cultură generală care nu m-au învățat balet, dar m-au ajutat să mă dezvolt ca Om, să fiu stăpân pe mine, vizionar. Lui Ross Freddie Ray – un tânăr și inspirat coregraf care a avut un impact major asupra mea. Am început să privesc cu alți ochi dansul contemporan. Actualilor profesori din BTB: dna director Amanda Bennett, care m-a ajutat și m-a sprijinit foarte mult, domnului profesor Arman Grigoryan. Și bineînțeșes, celor doi mentori: Cristian Crăciun și Francois Petit care au un loc special în inima mea.
