Marcello Algeri şi “Romeo şi Julieta” rock la Teatrul de Balet Sibiu: „Viaţa dansatorului este o coregrafie în sine”

De curând a avut loc la Teatrul de Balet Sibiu (director Ovidiu Dragoman) premiera spectacolului de dans contemporan "Romeo și Julieta", pe un colaj din muzica rock a formaţiei Queen, plus fragmente din Serghei Prokofiev şi Tolga Kashif. Asistentă coregrafie: Sabrina Rinaldi. Regia, coregrafia şi scenografia au aparținut directorului Companiei Ariston Proballet Sanremo (Italia), Marcello Algeri.

by Zahariuc Robert
Share the NEWS & spread the JOY!

Din distribuţia exclusiv internaţională au făcut parte: Julieta: Alba Fernandez (Spania); Romeo: Miguel Teixeira (Portugalia); Mercutio: Henrique Ferreira (Portugalia); Tybalt: Johan Mancebo (Republica Dominicană); Regina Mab: Maria Trabalon (Spania); Familia Capulet: Ayaka Nagai (Japonia), Gabriela Checo (Republica Dominicană), Chihiro Tamai (Japonia), Manuel Sanchez (Spania), Fulvio Zamagna (Italia), Guido Sarnataro (Italia); Familia Montague: Sara Zanzon (Italia), Camille Texier (Franța), Martha Parise (Italia), Michaela Gobas (Canada), Kenichi Murata (Japonia), Mattia Longhitano (Italia), Nathaniel Lillington (Marea Britanie).

Un limbaj coregrafic bine articulat, original şi spectaculos

O întâlnire fericită între un coregraf ambițios şi o tânără companie de dans românească (deşi cu o componenţă exclusiv internaţională) a dus la realizarea unui spectacol care s-a jucat la primele reprezentații cu casa închisă și s-a bucurat de un real succes și la Sanremo, în Italia, unde a fost prezentat după câteva zile. Cheia succesului, pe care coregraful Algeri a folosit-o în realizarea acestei versiuni moderne nu a fost o clonă a libretului clasic, ci una originală, pe care a construit-o cu dansatori bine antrenați, într-un limbaj de dans bine articulat, recognoscibil pentru clasicienii profesioniști. Sărituri spectaculoase (grand jetés, jetés traversés etc) şi elemente originale de mare amplitudine, care m-au dus cu gândul la zborul păsărilor, double tours en l’air, turații care te amețeau prin viteza de execuție şi prin numărul lor. Printre pașii de legătură se întrezăreau gestualitatea, emoțiile dansatorilor și fericirea lor de a dansa.

Un spectacol dansat de tineri interpreți și oferit tuturor categoriilor de vârstă, care a adus în prim-plan problematici actuale, printre care comprimarea timpului, ceea ce l-a determinat pe regizorul-coregraf să condenseze povestea în doar 5 zile. Un ritm rapid, care a contaminat şi coregrafia și viteza de execuție a elementelor, fără să lase dansatorilor timp de respiro, ci scoţând în evidenţă virtuozitatea lor şi performanța.

„Simte ritmul, rămâi tânăr” – mesajul mereu actual al Teatrului de Balet Sibiu

Mesajul noii stagiuni a TBS „Simte ritmul, rămâi tânăr” se încadrează perfect temei principale a spectacolului, în care iubirea este mai puternică decât moartea, se consumă prin autocombustie până la întâlnirea cu glonțul care o pecetluiește şi care anulează sentimente precum ura sau dorința de putere.

Scenariul lui Algeri porneşte de la binecunoscuta tragedie Romeo si Julieta, cu valențe multiple, având la bază clasicul mimesis aristotelic, dar este o poveste a zilelor noastre, construită cu mijloace scenografice minimaliste. Câteva cuburi, celebrul balcon așezat în punctul maxim al unei pante care împarte scena între prezent și trecut. Arhitectura spectacolului este una solidă, având ca pilon de rezistență conceptul clar şi specific dramei, prețiozitatea detaliilor de ordin coregrafic (procedee precum canonul, simetria, recurența ş.a.), tehnica iluminatului şi raportul sunet-mișcare.

Pentru a întregi tabloul descrierii acestei valoroase opere moderne, l-am invitat chiar pe creatorul ei, Marcello Algeri să povestească despre ea într-un interviu acordat în exclusivitate revistei balletmagazine.ro.

„Povestea lui Romeo şi a Julietei va aparţine mereu publicului contemporan”

  • De ce Romeo și Julieta?

Pentru că povestea rock Romeo și Julieta arată frumusețea și curajul de a te îndrăgosti, de a păstra credința în acest sentiment și de a încerca să îl privești ca pe o cale de mântuire, ca pe o evoluție. În Romeo și Julieta există multe teme care aparţin şi publicului contemporan. Dragostea, conflictele cu părinții, prietenia, religia, rivalitatea și destinul.

Societatea modernă se teme de sentimente și le-a înlocuit cu o viziune economică asupra lumii, dar în povestea rock Romeo și Julieta toată lumea dorește să experimenteze iubirea ca pe o cale de mântuire. Această baladă rock ne transmite lecții valoroase și, așa cum ne învață citatul lui Vergiliu („Dragostea ne atinge pe toți și nu trebuie să ne lăsăm înşelaţi de discriminare sau ură”), societatea și religia noastră ar trebui să treacă prin experiențe similare cu cele trăite de Romeo și Julieta. Din păcate, lumea modernă este încă divizată în ceea ce privește religia și rasa. Dragostea, diferendele dintre familii, prietenia, cearta cu părinții, rivalitatea, soarta și timpul sunt teme moderne, care nu s-au rezolvat niciodată. Deși Romeo și Julieta a fost scrisă cu sute de ani în urmă, este o poveste care trebuie spusă și trăită mereu pentru generațiile viitoare. Spectacolul meu dorește să aducă, în această perioadă întunecată, o energie pozitivă proaspătă.

“Limbajul coregrafic modern porneşte de la o solidă bază academică”

  • Cum îşi definește Marcello Algeri limbajul de dans folosit în Romeo și Julieta?

Limbajul este contaminat și contopește diferite stiluri de dans într-o uniune productivă. Stilul pleacă de la o puternică bază academică și urmărește dezvoltarea acestuia în mișcarea contemporană modernă.

https://www.youtube.com/watch?v=PyipFxJNRb8&ab_channel=AristonPROBALLET

Lucrarea se bazează pe o construcție a mișcării în cadrul unei spirale energetice care favorizează și condiționează dinamica dansatorului prin folosirea impulsurilor, distorsiunilor, căutarea diagonalelor și a mișcărilor dezechilibrate. Rezultatul final este înlocuit de viziunea și studiul traseului și traiectoriei mișcării, pozițiile lasă loc unei energii în continuă evoluție, care se dezvoltă în timpul mişcării corpului.

  • Se știe că aţi fost unul dintre cei mai longevivi balerini din Italia și că aţi interpretat numeroase roluri în balete clasice, dar că aţi dansat și neoclasic. Care este personajul pe care l-aţi iubit cel mai mult și de care vă simțiţi cel mai aproape?

„Dansatorul trebuie să fie un artist de teatru complet”

Persoana căreia îi datorez cel mai mult a fost cu siguranță regizorul și coregraful Germinal Casado, dansatorul principal al lui Maurice Béjart. Datorită lui am descoperit frumusețea de a fi nu doar un dansator, ci un artist de teatru complet. Pentru mine Casado a fost un maestru al luminilor, al regiei și tehnicii coregrafice și toate rolurile pe care le-am dansat cu el au rămas apropiate inimii mele și m-au ajutat să evoluez.

Lucrările mele cele mai dragi sunt cele care m-au făcut să câștig prestigioase premii coregrafice: Ecce Homo, pe care am realizat-o pentru Aristonproballet, Sărbătoarea primăverii sau Pulcinella pe muzica lui Stravinski pentru Opera Națională din Lvov, Ucraina; Alb-negru, Anotimpurile create pentru Aristonproballet și, cu siguranță și această poveste despre Romeo și Julieta în variantă rock. Nu aș spune că sunt legat de un rol anume, ci de stilul a ceea ce creez, care odată întruchipat, trece pragul lumii dansului.

  • Ați vizitat recent România, nu doar ca regizor de spectacol, ci și ca jurat în competiția
    „Lebăda de cristal”. Cum vi s-au părut tinerii dansatori români?

M-am îndrăgostit literalmente de România, care are un potenţial artistic excepţional”

Acest concurs, ca orice competiție, este o probă cu totul specială pentru tinerii dansatori și le poate deschide porțile către viitor. Dansatorii români au un mare potențial. România pe care am descoperit-o este o țară minunată și incredibilă din punct de vedere artistic: totul, orașele, monumentele, oamenii, tradițiile. Am impresia că moştenirea genetică a dansatorilor români îi poate ajuta să depășească dificultățile și presiunea pe care societatea de azi o impune celor care aleg calea dansului ca mod de viață. Am văzut în România mulți elevi care au capacitatea de a absorbi această artă în corpul lor, de a o digera și de a o comunica și altora prin mișcare.

Când ești tânăr, ai tendința de a te concentra pe sărituri și turații, dar este o fază de învățare pe care profesorii trebuie să-i ajute să o depășească și să caute altceva pentru a realiza și a produce emoții. Acest lucru l-am văzut la mulți elevi din România, în multe școli în care am găsit un profil profesional ridicat, poate mai mult decât oriunde, ceea ce este un lucru foarte bun. M-am îndrăgostit literalmente de această țară.

  • Este nevoie de mai mult sacrificiu sau de mai mult de noroc pentru a deveni un dansator celebru?

Dansatorul îşi abandonează „normalitatea” pentru a traduce prin limbajul trupului problemele vremurilor sale

Eu cred că dansatorul este o persoană cu totul specială pentru că viața lui este o coregrafie în sine, iar corpul și mintea lui comunică și transmite emoții. Trebuie să-și abandoneze „normalitatea” și să devină un artist capabil să interpreteze muzica și liniștea și să le traducă, prin limbajul trupului, în sentiment, știind să înțeleagă dinainte nevoile vremurilor sale. Un dansator profesionist își petrece mult timp în sală exersând, supunându-se unei presiuni fizice și emoționale considerabile. Trebuie să îmbine aptitudinile artistice și umane, armonizându-le cu o pregătire tehnică fizică și psihică constantă. Trebuie să fie capabil să-și dea inima și sufletul publicului, fără să aștepte nimic în schimb. Dacă un băiat sau o fată sunt dispuși să facă toate acestea, se pot gândi să devină profesioniști, conștienți că acesta este doar începutul…

  • Ce proiecte aveţi pentru viitor?

„Îmi doresc să mă împrietenesc cu artiştii chiar înainte să începem să colaborăm”

În viitorul meu există proiectul unei coregrafii pe un „pixel mapping”, care să facă dansatorul să trăiască în interiorul luminii și invers, într-o mare lucrare de interpretare. Aş dori să reiau și să dezvolt şi o lucrare pe care am început-o în Ucraina dar care, din motive evidente, s-a oprit deocamdată. Aș dori să continui să colaborez cu artiști care mă fac să mă simt acasă și cu care pot stabili o relație de prietenie chiar înainte de a începe lucrul împreună. În viitorul meu există, desigur, și o perioadă de studiu, foarte importantă pentru fiecare coregraf, ca să continui să progresez în cercetarea coregrafică și muzicală, ceea ce voi face probabil în Olanda. Am multe alte proiecte în desfăşurare, dar prefer să vorbesc despre ele când vor fi mai aproape de realizare.

  • Puteţi afirma că „viața = balet”?

„Conceptul de bază în viaţă este curajul”

În viață există concepte de „compunere și improvizație”. Dansul cu siguranță cultivă, dezvoltă și ajută forma de creație colectivă pe care o numim existență. Este o viață plină de emoții intime, care te aduc mai aproape de sinele tău și îți permit să tratezi subiecte complicate, apropiate de inimile oamenilor, de modul lor de a trăi ritmul și timpul. Se poate continua discuţia la infinit pe această temă, dar totul poate fi rezumat într-un singur concept: curajul. Deci da, pot spune că „viața = dans”.

  • Ce face Marcello Algeri în timpul liber?

Continua nevoie de oxigen spirirtual a creatorului

Chiar dacă nu am mult timp liber, în cel care îmi rămâne îmi place foarte mult să vorbesc și să-i ascult pe cei dragi, pe prieteni, pentru că asta îmi conferă echilibru; îmi place să merg în natură pentru că mă relaxează și mă face să mă regăsesc; îmi place să văd spectacole de tot felul pentru că ochii și mintea mea au nevoie continuu de oxigen. Îmi place și să ascult muzică, nu am un gen anume preferat, îmi place orice fel de muzică; apoi îmi place foarte mult arhitectura. Dar cel mai mult îmi place să stau și să ascult lumea și să visez.

  • Aţi avut vreodată intenția sau v-aţi gândit să renunțaţi la dans? Dacă da, de ce?

Chiar dacă astăzi totul merge în direcții contrare artei, nu vreau să mă opresc din a crea și din a-mi oferi emoții. Când creez o coregrafie îmi trebuie doar un teatru, muzica potrivită şi mă las purtat de ea. Adrenalina pură e un sentiment grozav! Iar ca antistress îmi reprim gândurile rele, opresc creierul rațional, îl aprind pe cel artistic şi… simt că trăiesc! E o emoție care nu poate fi explicată, e libertate pură! Acesta este cuvântul pe care îl asociez cu creația: trăirea liberă, bucuria de a dărui.

  • Un gând pentru cititorii noștri?

„Se poate trăi prin artă dacă ai curajul de a transforma durerea în frumuseţe”

Gândurile mele pentru cititori sunt cu siguranță despre artă și posibilitatea de a trăi prin artă. Arta e greu de descris. Este un amestec de experiențe senzoriale care te învăluie ca o tornadă și te scufundă în tine însuţi. Este curajos să-ți accepți emoțiile, mai ales dacă sunt negative, dar cu siguranță este și mai curajos să transformi durerea, experiențele traumatice, în frumusețe.

Mi-a plăcut întotdeauna arta care te zgândărâ ca un vânt puternic, care îți frământă părul și inima, înfățișarea, caracterul, obiceiurile. Acea artă aproape înfricoșătoare, care te obligă să vezi durerea pe care de fapt nu vrei să o vezi. Genul de artă care te face să îmbrățișezi chiar și cele mai rele experiențe, pe care nu le-ai fi dorit niciodată și care te face să înțelegi că și din cea mai rea întâmplare, dacă este prelucrată, transformată și acceptată, se poate naște o magie, ceva nou, o comoară.

„Arta nu înseamnă relaxare, ci e un mesaj transformator pentru creator şi receptor”

Multă lume nu realizează că arta este psihologie pură, nu ceva ce faci atunci când te plictiseşti. Înseamnă a comunica un mesaj, a transmite o valoare, a spune ceva atât de important pentru sufletul observatorului încât nu poate fi explicat în cuvinte, în expuneri logice. Este ceva ce lovește ca o săgeată, te străpunge și te schimbă definitiv.

Gândurile mele pentru cititori sunt doar acestea: vă doresc să experimentați arta și să vedeți cât de incredibil este cum ceva atât de simplu și imediat, precum creativitatea, îl poate ridica spiritual și emoțional pe om, în căutarea lui constantă a sinelui. Ca „oglinda falsă”, creativitatea ne obligă să privim înlăuntrul nostru: când vezi un tablou sau asculţi o muzică, citești/scrii o poezie sau o poveste sau urmăreşti o coregrafie. Vă doresc, prin artă, să priviţi viața față în față ca pe o capodoperă, iar dacă reușiţi, ochii voştri vor reflecta ceea ce aveţi înăuntru, iar înăuntru aveţi cerul! Iar cerul este o capodoperă!

 


Share the NEWS & spread the JOY!

Related Posts

Această pagină, în contextul prestării de servicii, foloseşte cookie-uri. Continuând să vizitezi site-ul, ești de acord cu folosirea lor. Pentru mai multe informaţii, inclusiv informaţii despre eliminarea acestora, apasa pe Politica de confidentialitate. Sunt de Acord Politica de confidentialitate