Maria Theodora Rogojan a descoperit baletul la vârsta de 5 ani, la grădiniță. Apoi la Clubul Copiilor sector 4, a continuat la Școala de balet Odette și la Școala de balet Giuliana. Din clasa a V a, a fost admisă și a intrat la Liceul de Coregrafie “Floria Capsali” București.
Pasionată, modestă, ambițioasă și muncitoare, pe parcursul anilor a obținut premii și rezultate excepționale în cadrul concursurilor naționale și internaționale de cultură generală și balet, dar și în cadrul Olimpiadelor de Coregrafie.
Este membră a Clubului de Excelență al Fundației Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea României de 11 ani.
Maria Theodora Rogojan iubește dansul cu toată ființa ei. Este unul dintre elevii de elită ai Liceului de Coregrafie “Floria Capsali”. Se pregătește pentru ultimul an de studii, clasa a XII a.
Citește și despre: “Liceul de Coregrafie “Floria Capsali”, București
Foto: Traian Racovita
Foto: Lavinia Hutanu
Video și imagine montaj: Lavinia Huțanu
Realizator: Sena Vlădoiu
Producător: Ballet Magazine Romania
– Ce înseamnă baletul pentru tine?
Maria Theodora Rogojan: Pentru mine baletul și dansul în general sunt o modalitatea de exprimare. Mi se pare că atunci când cuvintele nu-mi sunt de ajuns, dansul este aici pentru mine și pot să-mi spun povestea așa cum aș vrea.
Mișcarea este verosimilă, este foarte reală nu minte niciodată și simt că baletul/dansul este povestea mea.
– Ce simți atunci când ești pe scenă?
Maria Theodora Rogojan: Când sunt pe scenă simt o combinație de sentimente. Este o combinație destul de pardoxală pentru că nu o mai întâlnesc în nici un alt context al vieții mele. Este o combinație de adrenalină, de plăcere, o umbră de frică și cel mai important, este sentimentul că sunt în sfârșit eu, cu totul, în întregime.
Maria Theodora Rogojan: E ca atunci când după luni întregi de muncă în care încerci să asamblezi un puzzle, pui ultima piesă. Fix atunci când auzi aplauzele, când vezi publicul, este minunat.
– Ce părere ai despre apariția revistei Ballet Magazine în România?
Maria Theodora Rogojan: Mi se pare un lucru genial deoarece baletul, cultura în România nu este foarte bine reprezentată. Sunt multe concepții neadevărate care se răspândesc în public. Mi se pare foarte bine să existe cât mai multe metode de a culturaliza oamenii și de a obișnui publicul cu arta baletului.
– Te gândești la a profesa în România?
Maria Theodora Rogojan: M-am gândit la a profesa în România…și sincer nu știu dacă este exact ceea ce îmi doresc pentru mine în viitorul apropiat.
Vreau să explorez, să încerc să găsesc cât mai multe modalități de a mă arăta publicului.
Poate peste ani, în viitor, când o să am o anumită experiență, reușesc să mă întorc aici și să aduc ceva nou. Să fac arta baletului, și a dansului, și a spectacolului să evolueze și să fie mai bună decât este acum.
– Ce modele profesionale te ghidează și de ce?
Maria Theodora Rogojan: Am multe modele profesionale. Într-un fel sau altul, fiecare profesor, fiecare artist cu care m-am întâlnit, pe care l-am văzut și urmărit de-a lungul carierei mele, este un model și mă afectează, mă influențează într-un anumit fel. Automat aș dori să devin eu o persoană, un artist individual care să nu semene cu nimeni altcineva.
Cred că printre modelele mele se numără coregrafii Ohard Naharin, Edward Clug. Balerina Sylvie Guillem, o personalitate pe care o urmăresc și pe care o admir foarte mult.
Dar și profesorii mei, cum ar fi dna profesor Mihaela Vasilovici. Dar și Cezara Blioju care m-a ajutat foarte mult în ultima vreme, să evoluez la contemporan. Și da, automat, fiecare profesor sau artist pe care îl urmăresc este un model în viața mea.
