Mihail Cratofil fotografiază aproape de când se știe. A avut de-a lungul timpului în fața obiectivului fotografic nenumărate personalități din lumea cultural artistică națională și nu s-a dat înapoi de la a împărtăși secretele fotografiei celor interesați sau pasionați de acest domeniu, și el artistic la rândul lui.
Fotograf “de clipă, trăire, stare sau expresie” … sau fotoreporter, cum se autocaracterizează, Mihail Cratofil este un fotograf a cărui viață se împletește, mai mult decât doar din punct de vedere al parcursului profesional, cu arta fotografică și arta baletului, rezultând astfel o viață dedicată fotografiei de balet.
Fotografia de balet este o zonă exotică, extrem de ofertantă pentru fotografi
Bucurându-se de o largă recunoaștere în rândurile multor generații reprezentative pentru lumea baletului, Mihail Cratofil vine să aducă un plus consistent de reprezentativitate și greutate acestei zone artistice, respectiv fotografia de balet, zonă pe cât de spectaculoasă pe atât de puțin dezvoltată și cunoscută.
Ești fotograf? Vezi condițiile de participare la proiectul “Ballet Photography”
Promovarea artei baletului a fost dintotdeauna o provocare, la care lumea baletului a avut nevoie de un instrument adecvat de răspuns, după cum spune și Mihail Cratofil. Și cum “mai târziu” este mai bine decât “niciodată”, Ballet Magazine, prin proiectul Ballet Photography vine să dea o parte a acestui necesar răspuns, propunându-și susținerea artei baletului prin promovarea fotografiei care pune în evidență frumusețea acestei arte.
Acesta este contextul în care Ballet Magazine a făcut o primă încercare de a atrage atenția publicului revistei asupra fotografiei de balet, printr-un articol în care au fost enumerați o primă serie de 20 de fotografi care, prin preocuparea arătată acestei zone, merită atenția publicului de profil.
Citește aici “Cei 20 de fotografi români, care merită atenția dumneavoastră pentru fotografia de balet”
Completând lista și mulțumindu-i pentru acceptarea invitației de a ne acorda un interviu, echipa Ballet Magazine aduce în paginile revistei perspectiva asupra fotografiei de balet și câteva lucrări de excepție aparținând lui Mihail Cratofil, un nume de referință pentru fotografia de balet.
Cristina Palade (Teodorescu) si Gheorghe Anghelus, in Anotimpurile de Vivaldi, coregrafia Alexa Mezincescu
Ballet Magazine: Cum ați ajuns la fotografia de balet?
Mihail Cratofil: Preocuparea pentru fotografie a apărut în copilărie, pasiunea mai târziu. Având o perioadă pe mână un aparat de fotografiat mai deștept, am început să surprind diverse momente din filmele sau spectacolele de la televizor. Atunci le făceam doar pentru aducere aminte. Nu știam că ele trebuie să exprime, să transmită ceva, pentru mine erau doar amintiri. Pe la 20 de ani, când mi-am luat primul aparat cât decât mai bunicel, m-am apucat să fotografiez de toate. Ceva mai târziu, am îngroșat obrazul și mai “trăgeam” pe furiș imagini de la spectacole.
Momentului surprins, considerat drept cel mai expresiv pentru fotograf, poate să fie altul decât cel maxim pentru balerin
În 1982 am fost “racolat” de o doamnă, pasionată de balet, să fotografiez spectacole de balet la ONB. Asta se întampla parcă la Muzeul de Artă, cu grupul Contemp (Sergiu Anghel, Adina Cezar, Liliana (Tudor) Iorgulescu, Nataşa Trăistaru, Anca Drăgoescu, Cristian Crăciun, Ortansa Niculescu, Mihaela Feher, Vava Ştefănescu, Răzvan Mazilu, Beatrice Duminică, Simona Iliescu, Carmina Giurgiu, Lucian Moroşanu, Alina Lazăr, Mihai Baranga, Gabriel Spahiu, Mihai Mihalcea). Așa am ajuns sa fac fotografii de balet. Întâi din culise, după care am devenit colaborator al ONB și trăgeam din sală, așa cum e normal.
Citește aici “Deconstrucţia spectacolului coregrafic”, articol semnat de Sergiu Anghel, Director al departamentului Coregrafie al Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică, I.L.Caragiale, București
Ballet Magazine: care este atracția specifică exercitată de acest domeniu asupra dumneavoastră ca fotograf?
Mihail Cratofil: Fotografiasem până atunci alt gen de spectacole, de teatru, de muzică. A început să mă pasioneze pentru că era altceva, aveam și mișcare și expresii. Momentului surprins, considerat drept cel mai expresiv pentru fotograf, poate să fie altul decât cel maxim pentru balerin. Asta ține de balerin, ca ele să coincidă. E vorba aici de difererența dintre o fotografie tehnică și una artistică.
Simona Somacescu si Cristian Craciun
Depinde ce vrem, să arătăm sau să exprimăm. Cu tehnica actuală nu mai reprezintă o problemă să prinzi momentul maxim al unei mișcări. Dar oare e suficient pentru a arăta că subiectul este un balerin valoros? Nu știu. Eu vorbesc din punctul de vedere al fotografului. Mirajul baletului constă tocmai în exprimarea sentimentelor prin mișcare. Asta nu înseamnă că baletul e doar mișcare și execuție corectă. Grația, lejeritatea cu care sunt realizate mișcările, plus expresia balerinului fac un tot.
Un actor, un cântăreț, un balerin, un dansator trăiește, are diverse stări pe care vrea să le transmită. Dacă tu ca fotograf nu prinzi aceste stări, ce transmiți mai departe publicului? Portrete cu artiști, cântăreți, dansatori? De asta am spus că este o diferență între fotografia de balet realizată pe scenă și cea cu balerini, realizată în natură. Am văzut zeci și zeci de imagini. Sunt planuri întregi, uneori chiar generale, dar foarte rar acei balerini au o strare. Doar execută corect o poziție de balet, într-un cadru de multe ori prost ales. Chestie de gust.
Valoarea unei poze nu stă în titlul pe care i-l dai
Ballet Magazine: Ce ne puteți spune despre lucrările pe care le considerați cele mai reușite, din portofoliul dumneavoastră? Care sunt și ce le face să fie reușite?
Mihail Cratofil: Vedeți, la întrebarea asta nu eu trebuie să răspund. Dacă le-am publicat înseamnă că eu cred că merită, din considerente tehnice dar mai ales artistice. Eu sunt fotoreporter, caut să surprind o clipă, o trăire, o stare, o expresie. Nu lucrez, așa cum e mai nou acum, pe proiecte cu o anumită temă. Nu mă interesează. Valoarea unei poze nu stă nici în titlul pe care i-l dai. Asta e chestie de fotograf. Poți să pui ce titlu vrei tu, dacă imaginea nu-mi transmite ce scrie în titlu … e inutil. Fiecare cu dorințele lui, cu domeniul pe care îl abordează, cu publicul lui.
Fotografia trebuie să fie pentru toată lumea, nu numai pentru avizați
Fiind fotoreporter, nu lucrez pentru un anumit segment de public. Fotografia trebuie sa fie pentru toată lumea, nu numai pentru avizați. Ce vă pot spune, după zeci de mii de imagini realizate într-o viață, este că pentru fotografie în general, dar pentru cea de spectacol în special trebuie sa fii acolo. Nu numai fizic, ci să trăiești cu ei, să simți ce simt ei. Doar așa poți să declanșezi cănd crezi ca e momentul optim. Treaba asta trebuie s-o ai în tine, nu ai la ce curs s-o înveți.
Mihai Babuska si Corina Dumitrescu in Carmen, coregrafia Oleg Danovski
Ballet Magazine: Care sunt recomandările dumneavoastră pentru tinerii balerini în devenire, în privința realizării unor portofolii de calitate?
Mihail Cratofil: Așa cum spuneam, eu sunt fotoreporter, lucrez live, nu fac poze de studio. Au fost situații când am făcut și poze regizate special pentru portofolii, dar numai în cadru natural și foarte rar cu balerini.
Sunt fotografi specializați pe acest gen. Cum îi alegi? Văzând portofoliul lor. Depinde unde folosești portofoliul, ce ți se cere. Pentru a aprecia dacă un fotograf e bun sau nu pentru ce au ei nevoie, ar trebui să aibă și niște cunoștințe de fotografie, dar asta e mai greu. Reclama este sufletul comerțului, dar asta nu înseamnă și calitate.
Nu like-urile primite fac un fotograf sau o fotografie valoroasă
Ballet Magazine: Cum apreciați demersul revistei Ballet Magazine de a lansa proiectul Ballet Photography în vederea promovării acestui gen de fotografie? Ce ați recomanda echipei pentru viitor, pentru a avea succes maxim?
Mihail Cratofil: Este o inițiativă lăudabilă și mult așteptată. De zeci de ani își doreau balerinii, coregrafii, maeștrii de balet dar și iubitorii genului așa ceva. Bine că s-a realizat acum, păcat că nu s-a făcut mai de mult.
Eu pot da sfaturi în domeniul fotografiei, atât cât mă pricep. Nu mă ocup de management și nici de marketing. Eu sunt adeptul calității, pentru că o operă de valoare ramâne. Celelate au un succes efemer. Acum rămâne la latitudinea fiecăruia ce alege. Nu like-urile primite fac un fotograf sau o fotografie valoroasă. E chestie de gustul fiecăruia. E vorba de un elementar bun simț artistic, cu care te naști și pe care e bine să-l cultivi ca să poți face diferența.
