Profesoară de balet la liceul de coregrafie “Floria Capsali” și la Centrul Cultural “Ion Manu” din Otopeni, Monica Popescu își continuă acum activitatea la școala online Balet Acasă! Experiența e una nouă, dar încărcată de bucuria continuității. Să ne ridicăm pe poante și să facem saltul!
Comunitățile create acum, în vremuri tulburi, vor dăinui și vor avea o putere nouă. Ca și prieteniile create în vremea războiului, a lagărelor sau a închisorilor, pe care timpul le-a păstrat vii și nealterate. E convingerea mea că legăturile create acum între oameni vor dăinui, pentru că poartă încărcătura acestui moment în timp. O amintire neprețuită când o vom da și noi mai departe urmașilor. Ce facem cu acest timp depinde de fiecare dintre noi.
Citește și Balet Românesc: Doina Andronache: “Făceam totul cu pasiune”
Monica Popescu a ales să împartă cu ceilalți din cunoștințele și talentul ei. Să meargă mai departe, să nu se dea bătută. Un exemplu minunat al omului care se ridică deasupra vremurilor.
Monica Popescu :’‘Să încercăm să trăim intens fiecare moment, să ne bucurăm de ce avem, să luăm lucrurile așa cum sunt, să nu ne pierdem în delăsare, nepăsare și întuneric. Pentru că e posibil să vină un moment în care să regreți că n-ai trăit lucrurile cu zâmbet, că te-ai pierdut în amănunte neimporante, că nu te-ai înălțat pe pointe, că nu ai făcut saltul! Asta e experiența de astăzi pe care aș vrea să o plantez în grădina elevilor și cursanților mei.”
Monica Popescu a mutat cursurile de balet în mediul online
Înainte de carantină, țineați cursuri de balet la centrul cultural Ion Manu din Otopeni. Acum v-ați mutat activitatea live pe facebook. Cum e această tranziție? Ce înseamnă pentru dumneavoastră?
M.P.: Sunt convinsă că e doar o etapă de tranziție spre…ce-a fost înainte.
E doar o stare temporară, oricât ar dura acest “temporar”. Dar este o stare necesară la care trebuie să ne adaptăm rapid și noi dar mai ales cei mici. Noi suntem mari, înțelegem lucrurile mai bine dar pentru cei mai mici dintre pământeni, ca să zic așa, lucrurile trebuie explicate cu atenție și tandrețe astfel încât să poată trece cât de cât ușor și cursiv peste această perioadă.
În afară de activitatea profesională, ce alte schimbări mai experimentați în această perioadă? Aveți mai mult timp, cum îl petreceți?
M.P.: O să râdeți, am…mai puțin timp. Înainte, viața mea se împărțea între Liceul de Coregrafie “Floria Capsali”, orele de repertoriu de la Opera Națională București, cu elevii mei și cursurile de la Centrul Cultural “Ion Manu”. Între aceste puncte geografice, mult timp în trafic am petrecut, aproape la fel de mult timp cât predam. E, acum, am mai mult timp dedicat strict pentru elevii și cursanții mei.
Ce pierdeam înainte cu drumurile, acum câștig cu dedicarea mai intensă la orele de balet. Desigur, nu există comparație, îmi lipsesc și mie și copiilor contactul vizual fizic, sălile mari, bara, spațiul în primul rând. Dar, ne adaptăm. Stăm acasă ca să ne fie bine tuturor. Și sunt convinsă că așa va fi.
Citește și Baletul, cu metodologie sau fără? Iată de ce este importantă
Au apărut și elevi noi: Părinți, frați, surori, nepoți și bunici
Au apărut și elevi noi?
M.P.: Acum, când ușa web camerei e deschisă, da, au apărut și elevi noi: părinți, frați, surori și chiar și nepoți și bunici. Cei de lângă copii, de lângă elevi, care și ei stau în casă. Și pe care îi primesc cu mare drag la cursuri. Până la urmă vorbim de puțină mișcare.
Mens sana in corpore sano face bine oricui, indiferent de vârstă. Desigur, când aprofundăm orele de balet, rămân doar elevii stabiliți. Dar la încălzire, toți cei din casă, de lângă elevi, sunt bineveniți.
Monica Popescu : “Cursurile sunt gratuite iar copiii din Otopeni au întâietate!”
Conducerea centrului cultural din Otopeni, v-a sprijinit în această inițiativă de a continua baletul online? Primăria s-a implicat cumva în continuarea activităților culturale?
M.P.: Cu toți elevii mei de pe vremea când cursurile se desfășurau fizic la Centrul Cultural “Ion Manu” din Otopeni fac acum cursuri online. Țin să menționez că aceste cursuri, ca și înainte, rămân gratuite, chiar și online, pentru toți copiii din Otopeni și tot ca și pe vremea când ne întâlneam fizic la Centrul “Ion Manu”, toți copiii din Otopeni au gratuitate și întâietate la aceste cursuri.
Da, conducerea Centrului Cultural “Ion Manu” chiar m-a încurajat să continui această activitate și țin aici să-i mulțumesc în mod special domnului Marian Ghenea, directorul Centrului Cultural, care m-a sprijinit în acest demers, precum și primarului orașului Otopeni, domnului Gheorghe Constantin Silviu care sprijină această inițiativă benefică în comunitate, atât pentru cei mici cât și pentru cei mari.
Ce vă lipsește cel mai mult din perioada de dinainte de carantină?
M.P.: Fără discuție, sălile mari, oglinzile mari și, până la urmă, contactul fizic care nu poate fi totuși înlocuit de oricât de mulți pixeli. Dar…o să fie bine 🙂
Ritual de final de lecție: “inimioara din degete e talismanul nostru”
Monica Popescu și elevii săi au un ritual aparte
Cum erau lecțiile cu elevii? Ce vârste au cei care partcipau la cursuri?
M.P. : Vârsta cursanților de balet de la Centrul Cultural “Ion Manu” se situează între 6 și 16 ani. Cum spuneam, lecțiile cu elevii mei într-o sală mare, frumoasă, cu oglinzi, nu se compara cu o sufragerie unde înlocuim bara cu un scaun sau un perete. Dar există totuși și un avantaj pe care sunt convinsă că acum puțini îl văd: dacă te obișnuiești să faci battement tendu la spătarul de scaun, o să-ți fie mult mai simplu să îl faci pe bune la bară când va fi să fie. Știți, cum baschetbaliștilor profesioniști li se pun la antrenamente greutăți la glezne și, când le scot, saltul e ca un fulg și muuult mai mare, la fel și aici. Cine reușește azi la un perete, când ajungem la bară, va fi cu atât mai ușor.
Cum sunt acum discuțiile? Cum e comunicarea cu părinții?
M.P: Acum la lecții participă și părinții, cum spuneam. Toți cei aflați în casă, la cursurile de balet online pe care le țin pentru Centrul Cultural “Ion Manu”, sunt bineveniți. Ca și înainte, legătura cu părinții e mijlocită ca și înainte de telefon, whatsapp, skype etc. Ca factor esențial acum, fiecare contact, fie audio, fie audio și video e cu atât mai important. La finalul fiecărei lecții îmi îmbărbătez copiii și chiar și părinii. De fapt, avem chiar un ritual. Ne apropiem cu toții de ecrane, de camere, de telefoane și facem inimioara din degete. E ca un talisman al nostru. Și musai terminăm cu un zâmbet. Până la urmă, cel mai important e sprijinul psihic aici și cei mici ca și cei mari au nevoie de el. Au nevoie să știe că lucrurile merg înainte, că e doar o perioadă și noi, profesorii, suntem cei care avem datoria să ținem acest stindard sus.
”Casa îmi este și pat și birou și sală și scenă”
Intenționați să mențineți și pe viitor lecțiile online? Poate pentru alt tip de public?
M.P. : Viitorul în ziua de azi pare că ține de perioade mai scurte de timp decât ne-am obișnuit. Sunt rezervată în pronosticuri pe termen lung dar îmi place să cred că mă adaptez ușor la orice schimbare. În plan totuși, da, sunt convinsă că online-ul după această perioadă va avea o altă greutate în societatea românească.
Această perioadă vă inspiră să faceți lucruri noi? Sau sunteți nostalgică după trecut? Cum faceți față schimbărilor?
M.P: Redescopăr bucuria de a sta activă acasă. Și văd casa acum cu alți ochi. Un fel de combinație între casa și locul de muncă. Un loc care îmi este și pat și birou și sală și scenă. Nu sunt nostalgică în nici un fel după trecut decât în măsura în care trecutul mă ajută să înțeleg mai bine viitorul. Și vreau să cred că fac față cu brio schimbărilor.
Ce presupun cursurile de balet făcute acasă
Vă uitați la fotografii sau înregistrări cu elevii?
M.P.: Cu elevii mei de la Liceul de Coregrafie, cu care lucrez în continuare, avem unele analize pe înregistrări ale unor balete celebre. Cu ceilalți cursanți, de la Centrul Cultural “Ion Manu”, pun accent pe inițierea în balet și, în funcție de vârstă și grupele stabilite, exercițiile au și părți practice, de “laborator”, respectiv prezentarea unor balerini și balerine faimoase, momente cheie în evoluția baletului, astfel încât orele să fie cât mai atractive pentru toată lumea, indiferent de vârstă. Pentru cei care se înscriu la cursurile de Balet Acasă, în funcție de vârstă și de aptitudini, dacă au mai făcut balet sau nu, trecem și prin activități de “laborator”.
Monica Popescu:”Să nu ne pierdem în întuneric!”
Care este cea mai mare provocare a acestor zile?
M.P.: Cred că adaptarea la noile condiții e cea mai mare provocare. Să poți să îți continui o activitate de sală într-o cameră, să nu pierzi din vedere faptul că această perioadă de tranziție poate însemna mâine o experiență importantă pentru a continua lucrurile mai departe, pe făgașul dorit. Oricât de “departe” sau “aproape” ar însemna acest “departe”.
Ce veți schimba personal în activitatea dumneavoastră viitoare sau ați vrea să schimbați? Ce lucru bun veți lua din experiența de azi și veți planta în activitatea de mâine?
M.P: Experiența prin care trecem toți astăzi mi-a dezvăluit un lucru, ca să parafrazez titlul unei cărți celebre “Privește înapoi cu mânie”: privind înapoi cu uimire, constat că până și momentele neplăcute care s-au petrecut în viața mea, acum revizuite, sunt momente de care mi-e dor și care la vremea respectivă nu au avut acest dar.
Ceea ce mă duce la următoarea concluzie și speranță în schimbarea din noi: să încercăm să trăim intens fiecare moment, să ne bucurăm de ce avem, să luăm lucrurile așa cum sunt, să nu ne pierdem în delăsare, nepăsare și întuneric. Pentru că e posibil să vină un moment în care să regreți că n-ai trăit lucrurile cu zâmbet, că te-ai pierdut în amănunte neimportante, că nu te-ai înălțat pe pointe, că nu ai făcut saltul. Deci, să încercăm să ne conștientizăm mai mult pe noi ca ființă ancorată în timp și să-l trăim la intensitate maximă. Pentru că mâine, iată, nu se știe. Asta e experiența de astăzi pe care aș vrea să o plantez în grădina elevilor și cursanților mei.
“E doar o perioadă grea!”
Cea mai frumoasă amintire de când făceați balet?
M.P: Cele mai frumoase amintiri vin din perioada în care dansam pe scena Operei Naționale București.
Ce le transmiteți copiilor de la cursuri, prietenilor, cum vă încurajați pe dumneavoastră?
M.P: Nu îmi place demagogia și nici să fac îmbărbătari “ce din coadă au să sune”. Dar așa cum le spun elevilor mei, și sunt convinsă de asta, e doar o perioadă care are darul să ne facă să ne cunoaștem mai bine pe noi înșine, să stăm mai mult cu noi înșine, să ne testăm mai mult noi înșine față de cei din jur. Și e o perioadă din care vom ieși toți, căci de ieșit clar vom ieși, cu lucruri pe care le vom învăța și vor fi amintiri pe care le vom spune apoi, seara, la un ceai, nepoților și copiilor noștri. #stamacasa si #ineinvatamcunoiinsine.
