Member Directory

by Ballet Magazine
Share the NEWS & spread the JOY!

Mariana Pintilie este director şi profesor al Liceului de Coregrafie şi Artă Dramatică „Octavian Stroia” Cluj-Napoca. A absolvit Facultatea de Istorie şi Filozofie şi Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai Cluj.Napoca, Are un master şi un doctorat în istorie şi specializări în etnologie (etnografie şi folclor) şi istoria baletului. A publicat 10 cărţi ca autor şi coautor şi este alături de şcoala de balet clujeană două decenii.

Copil fiind, pe lângă jocurile de-a v-ați ascunselea, rațele și vânătorul sau leapșa, au început să mă pasioneze poveștile scrise, filmele si muzica. Pe vremea aceea, televiziunea română, singura, avea un program de divertisment care includea pe lângă glumele cu Amza Pellea, Stan și Bran sau Charlie Chaplin, numere de dans contemporan, de balet sau muzica clasica. Muzica și dansul cred că au fost prima pasiune, după alergat. Îmi plăceau secvențele de balet și încercam și eu, spre amuzamentul celor din casă să le imit pe experimentatele balerine. În fond, era o distracție, doar nu voiam de-a binelea să mă fac balerină că doar în orășelul nostru nu cred că pomenise cineva de cursuri de balet. Oricum, eu mă simțeam bine și am ținut-o așa, dansând odată cu televizorul, cântând cu televizorul, multă vreme, până am crescut adică și au început să mă intereseze mai mult alte exprimări artistice. Cum ar fi cinematografia și literatura. Iar pasiunea pentru imagine și cuvânt mi-a îndreptat pașii spre televiziune. Nu m-am întrebat până acum ce a fost cu această atracție față de balet mai întâi și apoi către dans în general, dar știu că am dansat mereu nu doar cu picioarele ci și cu sufletul. În ceea ce privește baletul, mă impresionau corpurile fragile și poezia dansului. Îmi amintesc figura de poet a lui Nureyev și eram fascinată de ideea de zbor. Mai târziu, mult mai târziu, am urmărit documentare și filme care aveau ca subiect baletul și am aflat și mai multe despre acest dans-zbor. M-a impresionat filmul lui Wim Wenders despre Pina Bausch, la fel și Billy Elliot, al cărui zbor de final a rămas de atunci în inima mea. La aceste imagini și povești, s-au adăugat mai târziu poeziile sufiților, care au văzut întreaga existență ca pe un dans, dansul dervișilor rotitori ai lui Rumi și chemarea continuă a vieții, a iubirii, a lui Dumnezeu, ''dansează cu mine, dansează cu mine...''. Și muzica lui Leonard Cohen, ''Dance me to the end of love''...și toate poveștile ce au să vină!

După studii de coregrafie și filologie, la care se adaugă mai tȃrziu un masterat ȋn management cultural ȋn Franța și un doctorat ȋn Teoria teatrului și cinematografie, Vivia Săndulescu-Dutton pendulează ȋntre ȋnvățămȃntul pre- și universitar, predȃnd limba franceză și specialități teoretice și practice din domeniul coregrafic la Constanța, București sau Iași, traduceri (printre care Dansul ȋn secolul XX de Isabelle Ginot și Marcelle Michel) și administrația culturală. O constantă a activității sale este cea de critic și istoric de balet, concretizată ȋn volumele documentare Consemnări coregrafice. Baletul Operei Naționale București (ȋmpreună cu Cătălin Caracaș), Şase decenii de balet la Opera Națională Romȃnă Iași sau culegerea de articole Pixeli pe ecranul dansului.

Liceul de Coregrafie (1993-2002) a fost școala care m-a format timp de 9 ani ca om și balerin profesionist, m-a învățat să fiu disciplinată, ordonată, responsabilă. Matură, pedantă, muncitoare și dedicată.

In anul 2012, după 10 ani de cariera de scenă, am renunțat şi am înființat de la zero propriul studio de balet, unde îndrum şi pregătesc copii, cu multă pasiune şi atenţie. Sunt o persoană întreprinzătoare, cu un optimism debordant, implicată și activă în comunitatea baletului românesc, pasionată mai ales de promovarea acestui domeniu. Mi-aș dori ca revista Ballet Magazine România să contribuie la îmbunătățirea atitudinii față de arta baletului - cultură - spectacole - artiști, dar și la educarea/formarea publicului în această direcție.

Născut în București, în vara anului 1994, m-am îndrăgosti la 13 ani, de dansul numit flamenco. Imaginați-vă o bilă de aproape 90 de kilograme încercând să danseze flamenco; eram un fel de Monserrat Caballe în videoclipul acelacu Freddie Mercury.
După trei luni de practicat singur Flamenco, o anumită coregrafă renumită de flamenco a venit în București. Ajuns acolo, mi-am dat seama într-o secundă că asta vreau să fiu: dansator.
Imediat după terminarea cursurilor am mers către Liceul de Coregrafie „Floria Capsali”. Acolo am întâlnit o persoană care m-a făcut să iubesc și mai mult dansul, motivându-mă zilnic, iar la finalul verii am ajuns la 58 de kilograme. Fostă balerină a Operei Naționale din București, un om minunat care niciodată nu mi-a zis nu poți sau este prea greu, ci m-a încurajat întotdeauna, lucrândcot la cot cu mine. Daniela Tebeică.
În 2014, am concurat pentru o bursă de studii de perfecționare, în cadrul Conservatorului Superior de Dans „Maria de Avila” din Madrid (o anexă a Conservatorului Regal de Dans din Madrid) unde am fostprimit. Timp de un an, am studiat metodele pedagogice pentru variate stiluri de dans (balet, flamenco etc.) cu profesori de renume mondial, cum ar fi Juan Giuliano, Jose Carlos Martinez, Monique Loudieres sau Virginia Valero.
Am fost si sunt invitat la diferite școli de dans pentru a susține workshopuri despre tehnica Vaganova. Mulțumesc maestrei de balet Rose Marie Bot Stocec pentrutot ce mi-a dăruit și m-a învățat.


Share the NEWS & spread the JOY!

Această pagină, în contextul prestării de servicii, foloseşte cookie-uri. Continuând să vizitezi site-ul, ești de acord cu folosirea lor. Pentru mai multe informaţii, inclusiv informaţii despre eliminarea acestora, apasa pe Politica de confidentialitate. Sunt de Acord Politica de confidentialitate