A apus încă o stea: Ion Băitanciuc (1932-2021)

E rar ca numele unui balerin să rămână în memoria celor care nu l-au văzut pe viu fiindcă la vremea respectivă imaginea nu se înregistra (deşi posibilităţile tehnice existau deja) şi nici conştiinţa necesităţii păstrării ei pentru posteritate nu se încetăţenise.

by Vivia Sandulescu
Share the NEWS & spread the JOY!

Un astfel de artist a fost balerinul Ion Băitanciuc (al cărui nume apărea pe afişe uneori ca Boitanciuc). A lăsat în urmă amintiri pe care le-am considera azi legende sau simple ficţiuni, dacă nu ar fi redate cu toată seriozitatea de către martori – colegi de sală de balet şi de scenă.

Cum să nu ni se pară exagerat când ni se povesteşte că, în anii ’60 Ion Băitanciuc executa curent 17-20 de piruete, după ce am fost uluiţi de cele 11 ale lui Barâşnikov din filmul Nopţi albe?! Sau că făcea lejer mai multe doubles tours suivis într-un perimetru strict, când azi ni se pare o mare performanţă a tinerilor balerini din secolul XXI?!

Ion Baitanciuc si Anca Boar, 1977

L-am cunoscut târziu, la Iaşi, unde fusese invitat la o Gală a Premiilor Operelor Naţionale. Un om simplu şi jovial, gata să povestească amintiri hazlii din teatru, un om pe care necazurile vieţii nu îl îndoiseră – iar pierderea fiului cel mare şi a soţiei nu e puţin lucru! Nu se împăuna cu trecutul său artistic, care l-ar fi îndreptăţit la o recunoaştere internaţională şi îşi trăia senin toamna la Căminul de Pensionari „Sfânta Parascheva”.

Deşi se retrăsese de pe scena Operei Naţionale Române din Iaşi în 1977, era încă prezent în memoria culturală a oraşului, ultimele interviuri realizate cu el de către media locală datând de câteva săptămâni.

Ion Băitanciuc, prim-balerinul de neuitat al Operelor din Bucureşti şi Iaşi

Botoşănean de obârşie, începuse studiile profesionale la Liceul de Coregrafie din Cluj şi le terminase la Bucureşti, cu Anton Romanowski, Gelu Matei şi Nicolae Iacobescu. Ca prim-solist al Operei din Bucureşti (1953-1956) parcursese roluri solistice şi prime din repertoriul epocii (Călărețul de aramă, Macul roșu, Fântâna din Bahcisarai, Coppelia).

Ion Baitanciuc si Anca Boar

La Iaşi, unde a activat mai mult timp (1956-1977), repertoriul său fusese şi mai bogat: Invitaţie la vals, Noaptea Valpurgiei, Fadetta, Rapsodia I, Păcală, Cenușăreasa, Şeherezada, La piaţă, Bolero, Francesca da Rimini, Spărgătorul de nuci, În calea trăznetului, Giselle, Coasta dracului, Cocoşatul de la Notre-Dame, Romeo şi Julieta, Simfonia neterminată, Întâlnire în beznă, Otello, Văpaia, Seară vieneză, Primăvara.

În vremurile de „dezgheţ cultural” primise premii (în 1953 şi 1955) la Concursul Naţional al Tinerilor Solişti, apoi Medalia Meritul Cultural, în 1968, iar între 1971-1973 dansase ca invitat la Opera din Charleroi, în Belgia. Condusese baletul ONRI între 1974-1976 şi 1983-1986, perioade când colectivul era într-o incontestabilă ascensiune.

Dar virusul nu ţine cont de valoarea artistică sau umană. Zbor lin, Maestre!

 


Share the NEWS & spread the JOY!

Related Posts

Această pagină, în contextul prestării de servicii, foloseşte cookie-uri. Continuând să vizitezi site-ul, ești de acord cu folosirea lor. Pentru mai multe informaţii, inclusiv informaţii despre eliminarea acestora, apasa pe Politica de confidentialitate. Sunt de Acord Politica de confidentialitate