Azi putem doar să speculăm asupra motivelor care au determinat transpunerea unei lucrări consacrate într-un alt limbaj artistic: fie libretul era foarte ofertant şi trezea posibilităţi de translare într-un vocabular cu care coregraful era mai obişnuit să gândească în mod creator; fie coregraful îşi dorea să extragă esenţa poveştii într-o variantă prescurtată; fie reţinea libretul dar folosea cu totul altă muzică; fie, nu în ultimul rând, povestea părea să se preteze unui amestec artistic mai complex decât o operă cu inserturi de balet.
Povestirile lui Hoffmann şi cântăreaţa care era…balerină
Opera lui Jacques Offenbach cu acest titlu din 1881 a cunoscut o originală şi curioasă prelucrare cinematografică în 1951, rămasă de referinţă. După succesul Pantofiorilor roşii (The Red Shoes) din 1943, aceeaşi echipă (regizorii Michael Powell şi Emeric Pressburger, semnatari şi ai scenariului) a creat un film-operă comică, cu toate ingredientele unei salate potrivite gustului vremii. Principala noutate din libret era faptul că Stella, muza lui E.T.A. Hoffmann din povestirile sale era balerină şi nu cântăreaţă iar trei din cele patru avataruri ale ei (incluzând pe Olympia şi Antonia) erau interpretate de balerina-actriţă Moira Shearer, doar Giulietta revenindu-i Ludmilei Thcérina, o altă vedetă a anilor ’50.
Citește și
Infernul din spatele scenei! O poveste tristă despre abuzuri, despre fața nevăzută și urâtă a baletului, și un îndemn la curaj
Top 15 cele mai importante reviste internaționale dedicate baletului! Vezi care sunt, și urmărește-le în spațiul virtual!
Moira Shearer in Povestirile lui Hoffmann
Coregrafia îi aparţinea lui Sir Frederick Ashton iar printre actorii-dansatori – care fac nişte demonstraţii excepţionale de actorie – se numără Léonide Massine şi Robert Helpmann. Să mai adăugăm că Philarmonic Orchestra era dirijată de Sir Thomas Beecham şi avem o reţetă infailibilă şi o distribuţie de zile mari. E de la sine înţeles că balerinii fac play-back, doar doi dintre actori fiind totodată şi cântăreţi.
Filmul poate fi vizionat AICI
În 1972, la Scottish Ballet Theatre din Edinburgh a avut loc premiera baletului Povestirile lui Hoffmann, care exploata atât scenariul operei cât şi povestirile originale ale lui E.T.A.Hoffmann, în coregrafia lui Peter Darrell. Bazată pe muzica lui Jacques Offenbach (o selecţie din Povestiri dar şi din alte lucrări), aranjamentul şi orchestraţia aparţineau lui John Lanchberry, cunoscut pentru adaptarea partiturilor unor balete precum La Fille mal gardée, Văduva veselă, Mayerling, Dracula ş.a.
Create parţial în dulcele stil clasic al lui Marius Petipa, cele trei acte (+prolog şi epilog) în viziunea lui Peter Darrell arată foarte divers ca atmosferă şi stil şi oferă o multitudine de solouri. Deşi nu a fost o capodoperă coregrafică, lucrarea a fost montată la American Ballet Theatre în 1973 şi la National Ballet of Japan în 2015.
În mod surprinzător (pentru noi), coregrafa Nadejda Kalinina din Sankt Petersburg a pus în scenă o adaptare personală inspirată din opera lui Offenbach la Opera Naţională „Maria Bieşu” din Chişinău în 2018 (foto titlu).
Citește și
Proiectul “Școala ta de balet” pe ultima sută de metri! La Sylphide Academic Ballet School și Școala de balet și dans Denisse, primele locuri în topul nominalizărilor!
“Ballerinas in Red, 2021”! Oportunitate UNICĂ de promovare pentru școlile de balet și PREMII în valoare de sute de euro pentru participanți!
Evgheni Oneghin şi „esenţa sufletului rus”
Onegin este un balet în trei acte şi şase scene creat de John Cranko, care a semnat atât coregrafia cât şi libretul. Baletul are în comun cu opera, compusă în 1879, doar modelul literar al lui Puşkin (romanul în versuri omonim) şi faptul că fondul muzical este compus de Ceaikovski. Altminteri, nimic din muzica operei nu se regăseşte în balet, a cărui partitură este compilată de Kurt-Heinz Stolze şi include fragmente din uverturile Romeo şi Julieta sau Francesca da Rimini. Nici măcar faimoasa Poloneză din deschiderea actului III, un divertisment interpretat adesea ca număr de recital de către marile orchestre ale lumii, dar ales şi ca suport sonor pentru defilările şcolilor de balet pentru evenimentele acestora.
„Cranko deapănă povestea tragică de iubire dintre tânăra Tatiana şi anti-eroul Oneghin. Coregraful alternează meşteşugit scenele de ansamblu şi momentele intime ale celor patru personaje principale [Tatiana – Oneghin, Olga – Lensky], redând acţiunea astfel încât nu e necesară nici cunoaşterea versiunii scrise de Puşkin, nici cea a vocabularului baletului clasic.”
Vezi aici Evghenii Oneghin Opening Act III Polonaise Bolshoi Theatre
Premiera primei versiuni coregrafice a avut loc în 1965 la Stuttgart Ballet, iar a doua în 1967, având-o pe Marcia Haydée în rolul principal al Tatianei.
Citește și
Cadouri “Ballerinas in Red, 2021”! Iepurașul de Paște a adus deja primul premiu pentru participanți
Vremea baletului online, sau cum să devii relevant în domeniu folosind Social Media!
Eugene Onegin, un balet care ţine afişul în teatre occidentale de peste o jumătate de secol
În SUA premiera (sub titlul Eugene Onegin) a avut loc la Metropolitan Opera House din New York în 1969, cu aceeaşi Marcia Haydée in rolul Tatianei şi a fost reluată în 2001 cu Julie Kent şi Vladimir Malahov (Lensky). La National Ballet of Canada a fost montată în 2010 iar la American Ballet Theatre în 2012 cu Diana Vişneva (Tatiana), Marcelo Gomes (Oneghin) şi Natalia Osipova (Olga).
Baletul a făcut parte din repertoriul Operei de Stat din Viena în 2006 şi a revenit în stagiunea 2021-2022.
Vezi aici Onegin – Ballett von John Cranko
O versiune dansată a romanului puşkinian – considerat de criticii literari drept „o enciclopedie a vieții rusești”, datorită viei şi precisei măiestrii în descifrarea psihologiilor sufletului rus, misterios, impredictibil, de o inegalabilă sensibilitate – semnată de Boris Eifman, a putut fi văzută în 2019 în România în cadrul Festivalului Naţional de Teatru. După propria mărturisire a coregrafului, a fost un experiment pentru a găsi răspunsul la întrebarea „ce înseamnă azi sufletul rus? Și-a conservat oare originalitatea, misterul, atracția? Încotro ar fi mers, astăzi, personajele acestui roman? Ce anume a fost reflexia epocii și ce anume a dăinuit peste generații ca problematică centrală?”
Vezi aici EVGHENI ONEGHIN/ EUGENE ONEGIN, spectacol străin în FNT
Varianta lirică ceaikovskiană a fost programată la ONB în 2009 în regia lui Ion Caramitru şi la Opera Română din Cluj-Napoca în viziunea Mihaelei Bogdan în 2022, dar versiunea coregrafică aparţinând lui Cranko nu a fost niciodată reprezentată integral de către un colectiv român de balet. Vezi aici PIOTR ILICI CEAIKOVSKI – EVGHENI ONEGHIN, la Opera Națională Română din Cluj
Ca un amănunt nu lipsit de interes, unul dintre maeştrii de balet specializaţi la nivel internaţional în punerea în scenă a baletului Onegin este românul Victor Vâlcu (adesea alături de soţia sa Agneta Vâlcu), căruia i se datorează montări la teatre din Italia (Verona, Milano, Roma, Napoli), Germania, Finlanda, Norvegia, Argentina, Suedia, Coreea, Ungaria ş.a.
