În martie 2020, prim-soliştii American Ballet Theatre Isabella Boylston şi James Whiteside au predat o oră de studii live pe Instagram cu tema „Vintage Ballet”. Boylston s-a îmbrăcat ca Moira Shearer, balerina de origine scoţiană interpretă principală a filmului The Red Shoes din 1948, iar Whiteside ca Rudolf Nureyev.
Cei doi au au încurajat pe privitori să li se alăture. Au răspuns dansatori din toată lumea, postând costumaţiile lor vintage. Aceasta a prilejuit o privire asupra câtorva dintre módele care au făcut farmecul sălilor de balet în ultimii 100 de ani.
Citește și
Producătorii de poante se întrec în lansarea poantelor de culori închise
Zece idei de cadouri de Crăciun perfecte pentru balerine
Moira Shearer in The Red Shoes
Echipamentul de balet în 1910–1920: Chitonul şi pantalonii „pescăreşti”
O bună parte a secolului XX s-a scurs fără să existe materiale elastice sau articole gata confecţionate. Dansatorii îşi croiau propriile lor ţinute şi adaptau elemente din îmbrăcămintea lor de stradă dar, la fel ca în ziua de azi, echipamentul de balet purtat în sală reflecta moda zilei.
În anii 1910-1920, influenţată de mişcarea şi costumul pionierei dansului modern Isadora Duncan, uniforma feminină pentru studii era chitonul, numit şi croit după tunica lungă purtată în Grecia antică. Chitoanele de la începutul secolului XX erau adesea făcute din mătase sau tricot lucrat manual (ceea ce le conferea o oarecare elasticitate), strânse sub bust şi la baza şoldurilor.
Lydia Sokolova, o solistă a Baletelor Ruse de origine engleză (pe care o chema în realitate Hilda Tansley Munnings) menţiona în cartea ei autobiografică Dancing for Diaghilev că înainte de primul război mondial balerinele din companie purtau „la studii… tutu-uri albe şi colanţi roz de mătase, dar la repetiţii… rochiţe din crêpe-de-chine, făcute din trei metri şi jumătate de material. Se prindeau cu un elastic sub sâni şi cu un altul sub şolduri şi cădeau drapate până mai jos de genunchi.” Sokolova afirmă că aceste chitoane erau comode şi că fiecare membră a companiei şi le făcea într-o culoare diferită.
Baletele Ruse in 1916
Însă în anii ’20, costumele de repetiţie au fost simplificate şi scurtate: „Diaghilev a intrat în sală într-o bună zi şi a anunţat că, din moment ce era extrem de greu în vreme de război să găsim materiale frumoase şi să ne păstrăm costumele curate, toate fetele din balet vor purta tunici negre la repetiţii”, a adăugat ea.
În aceeaşi perioadă, ţinuta masculină consta dintr-o cămaşă cu mâneci lejere şi pantaloni de culoare întunecată până sub genunchi, cu ciorapi ¾ şi pantofi flexibili de piele. Influenţa acesteia a persistat până azi în multe şcoli de balet, unde echipamentul clasic pentru băieți este format din colanţi şi şosete albe.
Echipamentul de balet în 1930–1940: Tunici din bumbac şi şorturi
În anii ’30-’40, chitoanele lungi au fost înlocuite cu tunici scurte şi fustiţe. Se foloseau cu precădere articole de stradă, care căpătau astfel o altă destinaţie. În echipamentul de balet de sală pentru băieți s-au înlocuit pantalonii cu şorturile, colanţii din tricot şi jambierele. Într-o serie de fotografii făcute în vara anului ’41, Alicia Markova şi Irina Baronova apar purtând nişte costumaşe cu motiv floral, extrem de la modă în epocă pentru plajă şi sport, făcute probabil din bumbac şi care se întindeau puţin sau deloc. Totuşi, nu oricine şi le putea permite sau avea acces la asemenea confecţii şi mulţi îşi făceau încă acasă propriul echipament de balet pentru antrenament.
Ora de studii cu Anton Dolin, 1941
Echipamentul de balet în 1950–1960: Maioul de corp şi cel de picior
La începutul anilor ’50, ţinuta a devenit treptat mai standardizată. Fetele purtau un fel de slipuri cu talia înaltă peste colanţi şi bluze scurte. Tunicile se mai purtau încă, adesea băgate înăuntru în partera din faţă pentru a da iluzia unei singure piese.
În anii ’60, maioul de corp (en. leotard) a devenit uzual. Creat în secolul XIX de către acrobatul francez Jules Léotard, până atunci fusese purtat mai mult de către artiştii de circ şi gimnaşti. Primele maiouri de corp erau făcute din tricot lucrat manual, ceea ce permitea o oarecare elasticitate, dar se lăbărţau rapid. A urmat nylon-ul, care oferea elasticitate, dar tot îşi pierdea forma.
În aceeaşi decadă a apărut un material elastic care nu se deforma în urma folosirii. Spandex, cunoscut sub numele de brand Lycra, a fost patentat în 1958 şi s-a lansat pe piaţă în 1962. Folosit iniţial pentru lenjeria intimă, a fost adoptat treptat pentru echipamentuil de dans, revoluţionând mai întâi costumul de studii şi mai apoi pe cel de scenă.
Echipamentul de balet în 1970–1980: Costume întregi, jambiere, colanţi lycra şi multe altele
Anii ’70-’80 au cunoscut lansarea ţinutei de antrenament dintr-o singură piesă din material elastic, unitards, a jambierelor şi a colanţilor. Folosite în principal pentru fitness, aceste articole au devenit populare şi printre dansatori. Erau mulate pe corp şi uşor de spălat; în plus, se puteau produce într-o infinitate de culori şi modele.
Filmarea unei ore de studii cu Maria Tallchief in prim plan
În curând, companiile aveau să înceapă să producă serii complete de echipament pentru dansatori, astfel încât azi avem o ofertă foarte variată iar mulţi balerini îşi lansează propriile lor linii.
Addenda: Moda la studii, la ruşi şi la noi…
Cei care au urmat studii de balet în România în primele decenii de după înfiinţarea Liceelor de Coregrafie din Bucureşti şi Cluj îşi amintesc cu siguranţă – şi cu un zâmbet nostalgic – de ţinuta pe care trebuiau să şi-o pregătească în anii de început. Înainte de a trece la costumul de studii negru şi maioul de picior de culoarea pielii, mamele sau bunicile fetelor erau instruite cum să transforme într-un costum asemănător celui de baie dintr-o singură piesă un maiou de bumbac ceva mai lung, care trebuia cusut între picioare, decupat pe linia încheieturii şoldului şi tivit. La băieţi lucrurile erau ceva mai simple, chilotul negru urmând a fi acoperit mai târziu de colanţi de aceeaşi culoare.
Cât s-a evoluat de-atunci! Data viitoare când vă căutaţi în sertar maioul de corp sau de picior preferat, gândiţi-vă la generaţiile de dansatori de dinaintea voastră şi la ceea ce purtau…
După Caroline Hamilton, Pointe Magazine
