Fotografia de balet se elucidează prin exercițiu taine care vor rămâne etern taine, pentru ca nimeni nu se obosește să îți explice care sunt tainele, în primul rând. La început, am cunoscut N. Apoi s-a făcut Z, R si C. Apoi au apărut și teoreme. Cum ar zice prietenul meu Blaga, cunoaștere paradisiacă (baftă celor care dau BAC-ul).
Așadar, exista vreo taină? Mulți pasionați de fotografie ar spune ca totul se învârte în jurul matematicii. Ion Barbu afirmă și demonstrează (prin tehnica ermetismului ce i-a “furat” numele) rolul matematicii în creație.
Rolul integralei în Omega. Am zburat cu corbi, am curs prin lacustre, am cântat cu LaVey, am mâncat mere cu Sophia; iar ceea ce a fost obscur s-a luminat. Însă obscuritatea s-a adâncit în momentul căderii luciferiene. S-a observat despărțirea cunoașterii în două ramuri: logică și abstractă. Știință și artă.
Citește și: Diferențe. De ce scade calitatea fotografiei de balet la adolescente
Tehnologie și Alpha. Fotografia, scrierea cu lumină
Pe urmă, am găsit alpha. Ce este crearea a ceva prin intermediul tehnologiei? Fotografia este scrierea cu lumină (cuvântul vine din greacă). Crearea de site-uri web. Ce are avea programarea de-a face cu arta?
Citește și: INTERVIU Octavian Carare: ”Cred că există un moment când poziția balerinului în zbor atinge perfecțiunea!”
Totul și nimic. Cum ar spune un mare înțelept, “it’s all in the eye of the beholder”. Faci un lucru util, îmbinând psihologie, design, marketing și UX (user experience) pentru a crea o interfața mai mult decât decentă, ușor de folosit. Ce apoi este legată la un cartof tehnologizat care face tot ce înseamnă calcule, nu se supără cand îl pui să îți caute pagini inexistente, și nu te urăște cand îl testezi zile la rând.
E-commerce? Facebook? Instagram? Sunt întruchiparea artei unei tehnologii complexe, portretizată într-o interfață simplă, addictive și diversă din punctul de vedere al informațiilor prezente. Vorbind de interfețe faine, intrați aici: thefallofclubs.com și dați-vă cu părerea.
Arta și Omega. Tehnologia poate facilita modul în care se poate crea arta
În final, am pus mâna pe un aparat foto. Lăsând la o parte toate metaforele de catharsis, pasiune trecatoare pentru matematică și filosofie blagiană (adica materie de BAC), am descoperit că tehnologia poate facilita modul în care se poate crea arta.
Deschide un Photoshop, un Affinity și desenează cu o pensula. Fă-ți o poză pe plaja și editeaz-o. Creează un soare care de fapt e inexistent, adaugă umbre și teme de culori. Obții ceva din altceva. Acel altceva, cu originile în ceva, este, în fine, ceva pentru care ai lucrat. Se poate numi artă? Depinde de tine. Faci oamenii vrăjitori, luptători, creezi planete noi, universuri dubioase. Dar creezi. Pe mine fotografia m-a făcut fericit. Am învățat singur, făcând poze oricând ieșeam din casă. Scriam cu lumină. Apoi acasă, mutilam, modelam, tăiam și aruncam lumina de pe poze. Și mă simțeam liber. O libertate pe care nici matematica, nici software dev-ul nu mi le-au acordat.
Concluzii? Libertatea e prețioasă, așa ca te gandesti sa ți-o păstrezi sau să o sporești. Eu am vrut să o sporesc, așa ca am încercat sa fac fotografii prietenelor mele balerine. Grația și brutalitatea totodată a mișcărilor, a recitalurilor, a spectacolelor m-a facut sa indragesc fotografia de balet. De aceea sunt și aici. Salut.
