Dacă vă așteptați ca, pentru numărul inaugural al revistei, să alegem Lacul lebedelor pentru rubrica Balet de poveste, vă va surprinde opțiunea pentru un balet mai puțin cunoscut, considerat desuet azi și neofertant ca dramaturgie.
Ne-am oprit asupra lui ȋnsă pentru că ni se pare cel mai apropiat vȃrstei cȃnd fetițele ȋncep să viseze la tutu roz și coroniță, cȃnd poveștile ascultate, văzute sau citite aprind imaginația, cȃnd granița dintre realitate și dorință e adesea estompată și nimic nu pare imposibil sau de neatins.
Baletul Zâna păpușilor
Zâna păpușilor a fost ȋn mare vogă la sfȃrșitul secolului XIX și ȋnceputul secolului XX, cȃnd gustul pentru reverie și fantastic se ȋmbina cu admirația adesea idolatră de care se bucurau balerinele-vedetă ale epocii. Întrucȃt presupune o coregrafie ȋn general accesibilă și fără mari probleme actoricești, este cadrul ideal pentru spectacole școlare.
Muzica ȋi aparține compozitorului vienez Joseph Bayer (1852-1913). Autor a numeroase operete, acesta a fost violonist, apoi dirijor al Operei din Viena. Lucrările lui aveau un pronunțat caracter de divertisment și se conformau gustului pentru exotism și fantastic al vremii. Dintre acestea, cele mai apreciate au fost cele de balet: Nippes (tradus la noi ca Figurine de porțelan, deși literal ȋnseamnă „hăinuțe oarecare, zdrențe”) și, mai ales, Zâna păpușilor, ȋn care răzbat inflexiuni din valsurile straussiene și există numeroase dansuri de caracter.
Balet divertisment
Avȃnd o durată de aproximativ o oră, baletul-divertisment a fost conceput ȋntr-un act (două scene), pe vremea cȃnd pe afiș era preferabil să figureze mai multe titluri, care să acopere o seară de cȃteva ceasuri. Peste decenii, scenele au devenit acte de sine stătătoare, consumatorul de balet mulțumindu-se cu reprezentații mai scurte.
Premiera a vut loc la Hofoperntheater din Viena, ȋn 1888, ȋn scenografia lui Anton Brioschi.
Libretul inițial, semnat de Joseph Hasstreiter și Franz Gaul, prevedea următoarele personaje: Păpușarul; Ucenicul; Un lord englez; Lady, soția lui; Copiii lor; Un țăran; O țărancă; Copiii lor; Un poștaș; O fată; Zâna păpușilor; diverse păpuși dansatoare.
Poveste de balet
Scena reprezintă un atelier-magazin de păpuși unde, pe rafturi, sunt așezate cele mai frumoase jucării. În timp ce meșterul tocmai termină de lucrat capul unei păpuși iar un ucenic șterge praful, intră un poștaș, aducȃnd un vraf de scrisori. Din greșeală, lovește o păpușă, care imediat ȋncepe să danseze.
După plecarea poștașului, ȋn atelier intră o fată, care aduce o păpușă spartă. Meșterul promite să i-o repare. Urmează o familie de țărani, care examinează cu mare curiozitate păpușile. Sunt deranjate din nou cȃteva, iar meșterul le pune cu grijă la loc.
Apoi, ȋn magazin vine o familie nobilă, Lordul, Lady și copiii lor. Ei ȋși exprimă dorința de a alege o păpușă dansatoare. Meșterul le arată una care ȋnsă, deși este ȋntoarsă cu cheia, nu funcționează. Nobilii cumpărători devin nerăbdători. Meșterul ȋi invită să ia loc și, la un semn al său, ucenicul scoate din rafturi cele mai frumoase exemplare.
Acestea prezintă, pe rȃnd, dansuri: o păpușă ȋn costum național tirolez dansează un ländler, o păpușă-bebeluș strigă mereu mama-tata, altele, ȋn costume exotice, schițează o polcă sau o mazurkă, un arlechin – o tarantella.
La sfȃrșit apare și cea mai frumoasă, Zâna păpușilor, care dansează un vals. Foarte ȋncȃntați de cele văzute, cumpărătorii comandă cȃteva și părăsesc mulțumiți atelierul. Ucenicul strȃnge păpușile, care umpluseră scena și pleacă, urmat de meșter, după ce ȋnchide cu grijă ușa magazinului.
O lumină ca de vrajă pare să inunde ȋncăperea. Păpușile se animă și dansează ȋmpreună. Unele ȋncep un vals, apoi apar cele tiroleze, spaniole, clownul, chinezoaica, negresa. Zâna păpușilor conduce această adevărată petrecere de carnaval. Recunoscȃndu-i superioritatea și frumusețea, toate celelalte i se ȋnclină, ȋn ritm de vals. Dar zorile mijesc, iar vraja se spulberă. Păpușile, cuminți, ȋși reiau locurile pe rafturi și totul reintră ȋn liniște…[1]
Zȃna păpuşilor în Romȃnia
La noi ȋn țară, baletul a fost montat pentru prima dată la București în 1911, de către un maestru de balet austriac şi avȃnd ȋn rolul principal o prim-balerină de la Viena. Au urmat versiunile lui Iosif Ligeti la Opera (Romȃnă) din Cluj, ȋn 1925, apoi cea a lui Anton Romanowski la Opera din București, ȋn 1926[2].
Atȃt Romanowski cȃt și Vera Karalli, ȋn 1937, au ȋmpărțit spectacolul ȋn două acte, au introdus personaje pitorești, iar ȋn spectacol unii soliști interpretau cȃte două păpuși, ceea ce presupunea schimbări rapide de costum. O personificare memorabilă a Zânei păpușilor i se datorează Elenei Penescu-Liciu.[3]
Versiunea semnată de Mercedes Pavelici ȋn 1950 la Opera Romȃnă din Timișoara a făcut parte din primul spectacol de balet prezentat pe această scenă și a fost reluată de mai multe ori, ultima dată ȋn 1986 de către Rodica Murgu, cu Carmen Cojocaru ȋn rolul titular. În 2003, Francisc Valkay urma libretul tradițional, creȃnd ȋnsă o coregrafie originală, ȋn care Zȃna păpușilor era interpretată de Adina Tudor iar Colombina de Bianca Fota, ambele viitoare prim-soliste ale Operei Naționale din București fiind pe atunci ȋncă eleve!
Tot lui Francisc Valkay i se datorează montarea din 2005 de la Opera din Brașov și cea din 2009 cu Baletul Operei din Craiova.
La Galați, pe cȃnd actualul Teatru de Operă și Operetă „Nae Leonard” se chema Teatrul Muzical „Nae Leonard”, Zȃna păpușilor a cunoscut o versiune semnată de Coca Tus ȋn stagiunea 1957-1958, apoi o alta, aparținȃnd Venerei Gherman Zavulovici, ȋn stagiunea 1990-1991.
La Opera Națională Romȃnă din Iași, baletul a fost pus ȋn scenă ȋn 1990 și 2001, ȋn coregrafia lui Gheorghe Stanciu[1].
[1] Dintre interpreți: Mona Moldovanu/Carmen Stanciu/Laura Voicu/Lăcrămioarea Proca/Mihaela Paraschiv (Zȃna păpușilor), Gheorghe Stanciu/Ioan Severin/Liviu Apetroaie/Sergiu Cotorobai (Păpușarul) ș.a.
[4].
Zȃna păpuşilor online
Astăzi, o filmare de pe YouTube ne prilejuiește ocazia unică de a vedea acest balet ȋntr-o montare școlară a Academiei de Balet „Vaganova” din Sankt Petersburg, ȋn care evoluează cȃteva viitoare soliste de prim rang: Eleonora Sevenard, Maria Bulanova, Daria Ionova, alături de unii elevi din afara Rusiei.
Veți observa amplificarea distribuției și a ansamblului, cȃt și finalul ușor diferit de cel tradițional. Şi, nu ȋn ultimul rȃnd, veți recunoaște o sumedenie de bucăți muzicale pe care cu siguranță le-ați mai auzit, probabil chiar la orele de balet, dar nu știați cărui compozitor să le atribuiți.
[1] După Ghid de balet de Daniela Caraman-Fotea, Grigore Constantinescu, Iosif Sava, Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor, București, 1973
[2] Din distribuție făceau parte: Eleonora Dobiezka (Zȃna păpușilor), Anton Romanowski (Negustorul), Carol Apostolescu (Chinezul, Negresa), Maria Holban (Tiroleza), Josefina Sternfeld (Spaniola), Eleonora Dobiezka, C.Cywinski (Tabachera muzicală), Elena Prodanovici-Bulandra (Japoneza), Eugen Dobiezki (Arlechinul).
[3]Alături de ea, evoluau: Carol Apostolescu (Chinezul, Negresa), Coca Ignat (Tiroleza), Josefina Krannich (Spaniola), Nicolae Iacobescu (Arlechinul), Béla Ballogh (Pierrot), Marie-Jeanne Livezeanu (Colombina), George Oprișan (Tăranul), Maria Bălănescu (Tăranca).
[4] Dintre interpreți: Mona Moldovanu/Carmen Stanciu/Laura Voicu/Lăcrămioarea Proca/Mihaela Paraschiv (Zȃna păpușilor), Gheorghe Stanciu/Ioan Severin/Liviu Apetroaie/Sergiu Cotorobai (Păpușarul) ș.a.
