Educaţia coregrafică timpurie. Cât de importantă este în formarea viitorilor balerini

by Violeta Captari

Cât de importantă este educaţia coregrafică timpurie? Viitoarea performanță în balet depinde de ea! Este o etapă preliminară, menită să ofere copilului bazele artei coregrafice.

Educația coregrafică îi ajută pe copii să se familiarizeze cu această disciplină artistică. Primii ani petrecuți într-o sală de balet lasă o amprentă emoțională asupra preșcolarilor.

Educația coregrafică timpurie: Orientări didactice pentru cursul de balet la vârsta de 3-6 ani

Argument general

Educaţia coregrafică timpurie este un curs pentru preşcolari în cadrul programului extracurricular. El îşi propune să iniţieze cât mai mulţi copii. În acelaşi timp, să descopere şi să-i atragă pe cei cu potenţial coregrafic spre viitoarea performanţă în balet sau spre alte discipline vocaţionale cu aspect de mişcare artistică. Acest demers delicat impune o abordare aparte pentru stimularea, încurajarea şi predispunerea copiilor în sensul descoperirii şi dezvoltării potenţialului lor. Disciplina de grup şi individualitatea merg mână în mână într-o completare firească. Ele viitoarea strălucire şi originalitate a tinerelor talente. Blândeţea, tactul şi răbdarea sunt elemente obligatorii atunci când tratăm acest segment de vârstă.

Citește și

Tot ce trebuie să știi despre specializarea Coregrafie. Pledoarie pentru studiul artei coregrafice

David Duțu, elev al Liceului de Coregrafie “Floria Capsali”

Ce presupune acest curs

Cursul include principii de bază din activităţi cu aspect muzical-artistic, sportiv şi teatral, dezvoltând cu precădere abilităţi necesare performanţei scenice. În timp, acolo unde talentul este vădit, se va cristaliza intenţia şi dorinţa firească a copilului de orientare spre cariera interpretativă. Este, de fapt, o etapă preliminară, în care copiii au posibilitatea familiarizării cu principiile artei coregrafice şi cu dificultăţile ei.

Cursul trebuie suţinut de un cadru didactic cu o pregătire coregrafică serioasă. Un profesor care are cunoştinţele necesare dezvoltării specifice vârstei preşcolarului. Atât fetele cât şi băieţii vor avea astfel posibilitatea să descopere arta elevată a dansului într-o formă accesibilă şi jucăuşă, stimulând imaginaţia, implicarea personală şi formarea disciplinei interioare. Coregrafiile desprinse din universul copilăriei cu explicaţii verbale simple vor stimula învăţarea cursivităţii mişcărilor şi ritmicitatea paşilor.

Educația coregrafică timpurie: care sunt obiectivele

În acest proces de descoperire a posibilităţilor de exprimare dezvoltăm concentrarea şi implicarea personală, formând disciplina motrică necesară efortului fizic susţinut din arta coregrafică. Dezvoltarea atenţiei, a coordonării mişcărilor, a mobilităţii articulaţiilor, stimularea simţului ritmic şi conştientizarea posturii corecte a coloanei vertebrale sunt câteva din obiectivele principale.

Demersul coregrafic ȋşi propune să-i fascineze pe micuţi, prezentându-le o lume muzical-coregrafică plină de viaţă, prin subiecte narative care vor contura ideile de mişcare pe înţelesul lor. Am căutat să elaborez un program cât mai atractiv şi mai accesibil cu putinţă, raportat la vârsta şi posibilităţile lor, pentru a le forma perseverenţa şi, mai ales, dorinţa de a continua exersarea.

Antrenamentele dezvoltă disciplina, memoria și grația

Simţul artistic se descoperă, se dezvoltă şi se formează într-un proces asiduu şi minuţios de decantare a adevăratelor valori. Practicarea educaţiei coregrafice la nivel preşcolar, sub îndrumarea unui profesionist care posedă o dexteritate sporită a mişcării, îl va ajuta pe copil să devină mai expresiv, mai elevat, mai mobil în mişcare, mai multilateral dezvoltat, oferindu-i pe termen lung o mai mare încredere şi siguranţă în posibilităţile şi resursele proprii.

Pe parcursul antrenamentelor se dezvoltă disciplina, memoria, graţia şi muzicalitatea mişcării, se formează rezistenţa şi se tonifică articulaţiile. Orele de Coregrafie sunt plăcute şi tonice, favorizează socializarea şi stima de sine, dezvoltă imaginaţia, de multe ori înaripează însăşi existenţa copiilor, iar raportul efort-rezultat este obţinut cu multă bucurie, plăcere şi într-un mod aproape natural.

Cât de important este pentru preșcolari acest demers educațional

Pentru preşcolari, demersul educaţional ar trebui privit ca o avansare lentă şi foarte minuţioasă, astfel ȋncât ȋn timp calitatea mişcărilor studiate şi prezentate să capete siguranţă, îndepărtând temerile şi ezitările. Aparent este vârsta cu obiective didactice nesemnificative, însă viitoarea seriozitate, eleganţă şi atitudine nobilă se formează anume ȋn această etapă, deloc de neglijat în crearea unei educaţii deosebite şi multidisciplinare.

Abordarea ariei curriculare ar trebui construită în jurul figurii centrale a copilului, a necesităţilor sale de raportare şi de cunoaştere a lumii înconjurătoare, ţinând cont ȋn mod special de factorul emoţional, clădind premize sănătoase de creştere şi evoluţie progresivă.

Se lucrează diferit, în funcție de vârsta copilului

Este foarte importantă amprenta emoţională pe care o lasă prima oră de antrenament şi primii ani petrecuţi într-o sală de balet, consideraţi a fi anii formatori de opinie vis-à-vis de arta coregrafică în general. Impactul afectiv este categoric mult mai mare la 3-4 ani decât la copiii mai mari. Mulţi dintre ei nu vor avea posibilitatea să-şi continuie antrenamentele, dintr-un motiv sau altul, dar primele impresii şi senzaţii vor rămâne adânc impregnate în memoria şi cunoştinţa lor.

În niciun caz nu se lucrează la fel cu un copil de 3 ani ca şi cu unul de 7-8 ani. De exemplu, la vârsta de 3 ani copiii încă nu ştiu să sară pe un singur picior. Controlul mişcării le lipseşte cu desăvârşire. Numai treptat se va forma siguranţa mişcării, ritmicitatea şi expresivitatea motrică. Aceste abilităţi se formează atât de lent încât ai impresia că indicaţiile nu sunt auzite, că reacţia copilului întârzie. Observaţiile făcute sunt receptate de fapt, însă rezultatele nu se pot vedea imediat, aşa cum se văd la copiii mai mari. Viitorul efort fizic exraodinar şi perfecta stăpânire de sine se construieşte pas cu pas, prin încurajarea respectului reciproc şi a spiritului de echipă.

Repere primare

La etapa de înscriere şi în primii ani de activitate ne confruntăm cu un număr mare de copii care doresc să încerce. Ei încă nu sunt pregătiţi pentru munca asiduă de şlefuire, ci sunt doar în aşteptarea unor momente speciale şi pline de bucurie. Este important ca această euforie să persiste cât mai mult timp, pentru a o reorienta spre un făgaş ludic instructiv cât mai firesc.

Introducerea în disciplina coregrafică ar trebui pornită prin formularea unor reguli elementare de conduită ȋn timpul antrenamentului. Ele vor fi prezentate într-un mod prietenesc şi foarte simplu. O abordare pedagogică specifică vârstei, cu obiective serioase, coerente şi foarte bine structurate este importantă pentru evoluţia studiului. Disciplinarea ar trebui urmată cu multă bunăvoinţă şi pe neobservate, fiind un program de avansare cu paşi atât de mărunţi încât cel mic nu-şi dă seama când şi cum devine atras, ci se ȋntâmplă aproape de la sine. Pe lângă iniţierea în tehnica specifică dansului clasic, în timpul orei vor fi asociate şi noţiuni de ritmică, educaţie muzicală, interpretare artistică, gimnastică şi de bune maniere.

 

Muzica este cea care poate accentua şi contribui la sporirea nivelului interpretativ

Jocurile, schiţele şi exerciţiile propuse, prezentate în coregrafii simple, de nivel mediu sau complex, vor forma un tandem firesc de interdependenţă între muzică şi mişcare. Expresivitatea, melodicitatea gestului va fi impulsionată de ritmul şi caracterul muzicii. Fiecare etapă a lecţiei urmăreşte să exerseze un anumit aspect coregrafic, iar muzica este cea care poate accentua şi contribui la sporirea nivelului interpretativ.

Niciun fragment muzical nu este lăsat la voia întâmplării, toate urmăresc conturarea sugestivă a imaginii plastice. Formarea unei minime culturi muzicale îşi are începutul la această vârsta, iar de acest lucru ar trebui să fie conştienţi şi responsabili toţi îndrumătorii copiilor. Ansamblul exerciţiilor nu va avea efectul preconizat dacă îndrumătorul nu va suprapune posibilitatea emoţională de înţelegere a conţinutului muzical pe nivelul de asimilare al copilului. Randamentul de lucru depinde în mod direct de cursivitatea şi ordinea în care sunt exersate mişcările.

La început, tematica trebuie să fie una simplă și specifică vârstei elevului

Pentru a avea un rezultat bun, tematica schiţelor şi exerciţiilor trebuie orientată spre formulări concrete şi cât mai simple cu putinţă, eliminând la început toate exprimările abstracte, neînţelese prin însăşi structura psihică a vârstei. Verbalizarea şi explicarea intenţiilor este importantă, dând posibilitatea copiilor să înţeleagă mai bine sensul fiecărei mişcări. Paşii vor fi exersaţi împreună cu copiii, iar exemplificarea în forţă este importantă pentru a oferi un model clar de urmat. Fiecare cuvânt pronunţat îşi lasă amprenta pe înţelegerea actului coregrafic propus, iar de multe ori micuţii ȋl procesează îndelung până ajung cu adevărat să-i conştientizeze sensul.

Copiii învață prin joacă

Metoda de lucru are ca punct de plecare jocul ca noţiune primară, elementul său generând idei şi intenţii pentru tot programul educaţional. Nu există nimic mai plăcut şi mai familiar pentru copii decât jocul şi fascinaţia lui. El stârneşte implicarea emoţională şi imaginaţia, impulsionează şi canalizează forţa mişcării, dezvoltă şi duce la performanţă. Bucuria lui atrage spiritele curioase către tot ce e nou şi necunoscut. Şi tot jocul este cel care îi face să reia iar şi iar activitatea din acelaşi punct, provocând senzaţii repetitive plăcute la nesfârşit.

Jocul naşte performanţa. Plecând de la premiza aceasta începem să introducem copiii într-o atmosferă de poveste, în care găsim nişte personaje captivante şi viu colorate. Identificarea cu calităţile şi atuurile lor va face „coabitarea” mai plăcută şi mai firescă.

Exerciţiile la sol

Exerciţiile la sol fac şi ele parte din poveste. Începem antrenamentele invitând copiii să fie cineva sau ceva – un şarpe, o pisică, un fluturaş sau o barcă. Căutăm elemente care ar corespunde stării sau formei necesare, dar le însufleţim cu mişcări relativ simple, care să predispună la performanţa ulterioară. Verbalizarea ideilor îi va ajuta pe copii să-şi adapteze punctual şi rapid mişcarea. Un exemplu ar putea fi pisica întinzându-şi lăbuţele sau fluturaşul care zboară şi ajunge pe o floare… Acţiunea simplă şi concretă îl ajută pe copil să-şi modifice predispoziţia pentru mişcare; urmând indicaţiile de la simplu spre complicat se schimbă şi dificultatea lor.

Urmează încălzirea grupelor de muşchi la sol şi, treptat, corpul se întinde şi se antrenează ȋn mod firesc, fiind din ce în ce mai pregătit, atât fizic cât şi psihic, pentru un efort susţinut. Nu încercaţi să forţaţi sau să săriţi etapa de asimilare, ȋntrucât doar conştientizând unitatea mişcării putem ajunge la rezultatul dorit.

Exemple de exerciţii/schiţe coregrafice

Propuneri pentru vârsta de 3 ani

În completarea exerciţiilor de la sol se pot iniţia exerciţii/jocuri relativ simple, de formulă statică, ce implică acordarea unei atenţii sporite pentru dezvoltarea fineţii mişcărilor braţelor. Se va încuraja exersarea ridicării pe vârfuri, din dorinţa menţinerii echilibrului şi a coodonării braţelor.

  1. Peştişorul

(Poziţia iniţială: stând pe şezut cu picioarele grupate, braţele ascunse la spate, coloana dreaptă.)

A

  • Urmărim mişcarea unduită a braţului drept prin faţa corpului (Peştişorul pluteşte sus/jos.)
  • pauză (Se ascunde la spate.)
  • Urmărim mişcarea unduită a braţului stâng prin faţa corpului (Peştişorul pluteşte sus/jos.)
  • pauză (Se ascunde la spate)

B

  • Ambele braţe se mişcă paralel, odată cu ridicarea lor şerpuită pe verticală, până ajung deasupra capului (Peştişorii s-au împrietenit şi plutesc împreună.)
  • Formăm poziţia rotunjită a braţelor deasupra capului (Peştişorii au intrat în căsuţă)
  • Deschidem lent şi sacadat braţele prin lateral şi continuăm coborârea lor cu mişcarea degetelor (Deschidem căsuţa, iar apa face valuri.)

C

  • Ambele braţe „plutesc” în direcţii diferite, până se ridică deasupra capului (Peştişorii se joacă.)
  • Formăm din nou poziţia rotunjită a braţelor deasupra capului (Peştişorii au intrat în căsuţă.)
  • Deschidem lent şi sacadat braţele prin lateral şi continuâm coborârea lor cu mişcarea degetelor (Căsuţa se deschide, iar apa face valuri.)
  1. Jucăria

(Poziţia iniţială: stând în picioare cu corpul drept, vârfurile deschise; braţele ȋndoite sunt deschise cu degetele întinse şi întredeschise în poziţia de păpuşă). (Jucăriile stau nemişcate pe un raft din magazin).

A

  • Braţele se mişcă pe rând în tensiune din flexat în întins în sus – ȋntâi dreptul, apoi stângul (Când începe muzica, jucăria prinde viaţă ca prin farmec şi descoperă că îşi poate mişca braţele.)
  • Legănăm corpul lateral dreapta-stânga, stând pe loc, braţele rămân flexate în faţă (Lateral se mişcă şi corpul.)
  • Se desprinde un picior şi se fixează în aer în poziţia de talon (Jucăria stă pe un singur picior.), ȋntâi dreptul, apoi stângul (se stă în echilibru pe celălalt).
  • Se răsuceşte legănând corpul lateral dreapta-stânga, ȋn timp ce braţele rămân fixate în tensiune şi flexate în faţă (răsucirea legănată).

B – se repetă A

C

  • Corpul se apleacă puţin în faţă şi se aduce degetul arătător spre gură (Jucăria are un secret, ştie să danseze, dar nu vrea să ştie nimeni acest lucru.)
  • Mişcare sacadată a braţului prin faţă cu degetul arătător întins în sus (Nu spunem nimănui!)
  • Coborârea lentă a corpului până jos spre grupat (Jucăria se ascunde.)

Propuneri pentru vârsta de 4 ani

Copiii sunt mai receptivi şi mai atenţi la schimbările de poziţie ale corpului. Mişcările vor urmări alternarea şi coordonarea segmentelor, ritmurile executate cu braţele vor putea fi repetate în mişcări de picioare (bătăi sau sărituri). Se păstrează formula statică sau se execută fragmente scurte de mişcări în perechi sau înşiruire.

  1. Ghiocelul

(Poziţia iniţială: stând pe şezut cu picioarele grupate, cu corpul aplecat mult în faţă spre genunchi.)

A

  • Ridicarea lentă a corpului până se întinde şi se fixează coloana dreaptă, braţele rămânând aşezate în faţă pe genunchi. (Firul de ghiocel este ascuns sub zăpadă. Abia când începe muzica zăpada se topeşte şi ghiocelul începe să crească, foarte lent.)
  • Aplecarea capului lateral şi vertical, păstrând coloana dreaptă. (Ghiocelul îşi mişcă firul în dreapta-stânga, se uită spre soare şi spre pământ.)
  • Pregătirea braţelor rotunjite. Ridicarea lor deasupra capului şi deschiderea treptată. (Floarea e pregătită şi începe să crescă, petalele ghiocelului se deschid pe rând.)
  • Cambrarea corpului lateral cu braţele deschise (Suflă vântul şi ghiocelul este uşor legănat ȋn bătaia vântului.)

B

  • Desprinderea lentă a corpului de jos în picioare cu braţele deschise (Ghiocelul creşte.)
  • Ridicarea pe vârfuri şi răsucirea (Ghiocelul admiră poieniţa din jurul lui) şi închiderea braţelor în spatele corpului.
  • Braţele se ȋntind pe rând cu palma ridicată în sus şi se retrag în spatele corpului (Ghiocelului ȋi creşte frunza). Corpul este aplecat uşor în faţă, admirând mişcarea „frunzelor”.
  • Ridicarea pe rând a braţelor din spate în sus, întinse accentuat şi retrase în spate (Frunza se întinde spre soare).

C

  • Ridicarea treptată a braţului drept, apoi stâng împreună cu mişcarea energică a degetelor dinate până sus rotunjite (Ghiocelul dansează cu petalele). Deschiderea ambelor braţe spre lateral în formă de floare împreună cu mişcarea degetelor (Ghiocelul se bucură şi înfloreşte).
  • Cambrarea corpului lateral cu braţele deschise (Suflă vântul de seară).
  • Rasucirea lentă pe vârfuri şi închiderea braţelor deasupra capului (Ghiocelul se pregăteşte de culcare).
  • Braţele se închid şi se redeschid lent în lateral (Noaptea ghioceii îşi închid petalele, iar dimineaţa le deschid din nou).4.Veveriţa

(Poziţia iniţială: şezând în genunchi cu spatele drept, cu palmele aşezate în faţă pe picioare.)

A

  • Se mişcă numai capul lateral (Veveriţa stă în căsuţă şi mişcă numai capul).
  • Ambele palme se mişcă lateral dreapta-stânga (Veveriţa îşi face ordine în dulăpiorul cu alune din dreapta şi din stânga).
  • Palmele se desprind şi susţin ritmul 1, 2 şi 1, 2, 3; două mişcări în ritm de 1/4 şi trei în ritm de 3/8 (Veveriţa sare prin căsuţă).
  • Braţul mimează apucarea unui obiect şi pregătirea lui în faţă (Veveriţa îşi scoate din debara coşuleţul şi pleacă în pădure după alune).

B

  • Se ridică în picioare şi se repetă mişcarea din cap (Veveriţa a ieşit din căsuţă, începe să adune alune şi le strânge în coş). Braţele mimează adunatul alunelor.
  • Se sare pe ambele picioare în ritmul de 1, 2 şi 1, 2, 3 (Veveriţa sare prin pădure).
  • Ridică braţele deasupra capului în formă rotunjită (A venit un norişor de ploaie şi a început să picure).
  • Se deschid treptat braţele prin lateral, mişcând intens degetele (Ploaia începe să-i ude blăniţa).

C

  • Palmele se orientează în sus arătând că plouă şi se mişcă pe rînd spre blăniţă (Veveriţa se udă).
  • Picioarele încep săriturile ritmate (Veveriţa se grăbeşte spre căsuţă).
  • Se coboară înapoi la poziţia iniţială (Veveriţa intră în căsuţă).

Related Posts

Leave a Comment

Această pagină, în contextul prestării de servicii, foloseşte cookie-uri. Continuând să vizitezi site-ul, ești de acord cu folosirea lor. Pentru mai multe informaţii, inclusiv informaţii despre eliminarea acestora, apasa pe Politica de confidentialitate. Sunt de Acord Politica de confidentialitate