Cu cȃteva zile ȋnainte de Crăciun, elevilor de la Academia de Balet a Operei din Viena nu li s-a dat, ci li s-a luat. Mai precis, au rămas cu o directoare interimară, căci Simonei Noja „i-au fost retrase toate atribuțiile de conducere”, conform exprimării birocratice, după aproape un deceniu de directorat.
Se vede treaba că lucrurile mocniseră sub pătură și că „scandalul” stȃrnit ȋn aprilie nu avusese rezultatul scontat, drept pentru care s-a mai scurmat ȋn jar o dată și, dacă nu s-a găsit nimic nou, s-au readus pe tavă ȋnvinuirile vechi. (Am văzut de atȃtea ori tactica asta ȋncȃt nu ne mai miră – ultima dată la ONB ȋn 2016, cȃnd media au mestecat iar și iar și iar aceleași ȋnvinuiri deformate la adresa colectivului de balerini.)
Simona Noja-Nebyla
E greu să avem o imagine clară ȋn lipsa unor relatări limpezi ȋn presă, ci doar după reluarea unor informații sumare, vădit părtinitoare și ciuntite. Dar cunoaștem mediul și am văzut cum instituții similare au acționat și reacționat ȋn ȋmprejurări similare. Mi-am propus deci să adun frȃnturile acestui puzzle, ȋncercȃnd să acopăr cȃteva goluri din el.
Ce se spune despre „scandalul” de la Academia de Balet
Aflăm că elevii Academiei au fost supuși la exerciții dure, care au determinat cazuri de abandon, că au fost bruscați și că a existat o ȋnvinuire de hărțuire sexuală. Că nu li s-a asigurat destul suport medical și psihologic. Că erau umiliți prin apelarea cu numele și numărul purtat la haine. Că erau ȋncurajați să fumeze ca să-și mențină greutatea. Că nu există criterii scrise pentru angajarea profesorilor de specialitate. Desigur, de toate acestea s-ar face vinovată directoarea, romȃnca Simona Noja.
Ce nu se spune despre Academia de Balet
Nu se divulgă numele profesoarei ȋnvinuite de comportament abuziv, ci doar faptul că era rusoaică. Şi nu din discreție sau ca să-i fie protejată identitatea, ci dimpotrivă, fiindcă e o pedagogă de renume internațional, cu o carieră impresionantă, ȋn apărarea căreia e foarte probabil că ar fi sărit unii profesioniști de primă mȃnă – ori nu asta se dorea, ci o execuție fără multe comentarii. De altfel, un ziar englez relata că, ȋn documentul de demitere, numele Simonei Noja nici nu apare, făcȃndu-se referire doar la funcția ocupată. Nu reiese cȃt suport medical și psihologic e considerat suficient și dacă s-au trasat sarcini clare ȋn sensul acesta, care nu ar fi fost ȋndeplinite.
Citește și: “Elevii academiei de balet a Operei de Stat din Viena, încurajaţi să fumeze?”
CV-ul Simonei Noja, publicat doar de unele ziare romȃnești, nu și de cele austriece, nu conține nimic de ponegrit, ci dezvăluie portretul unui artist de excepție, cu o carieră consistentă, mai ȋntȃi ca prim-solistă, apoi ca pedagog, la care s-a adăugat ȋn ultimii ani inițierea și organizarea unui concurs de balet de prestigiu internațional și a unei fundații care-i poartă numele, ȋn Clujul unde s-a format profesional. O personalitate de calibru greu, intelectual și artistic.
Ce credem despre „scandalul” de la Academia de Balet
Credem că se pretinde repararea unor abuzuri, discutabile, prin alte abuzuri, legiferate.
Că unii pedagogi au un stil mai dur nu e o noutate, dar asta se ȋntȃmplă curent ȋn acele domenii ȋn care se forțează rezistența fizică și psihică pentru a depăși frica, a fixa rapid conexiuni mentale, a obține performanță. Stilul autoritar a existat de la bun ȋnceput ȋn antrenamentul dansului clasic, fiind acceptat tacit de către ȋnvățăceii pentru care dragostea de dans era mai puternică decȃt teama de corecțiile sau ironiile profesorului. Rușii l-au dus uneori destul de departe, iar noi l-am preluat de la ei. Cu siguranță, profesoara rusoaică nu cu duhul blȃndeții obținuse rezultate excepționale la cele mai mari școli și teatre din lume.
Apropo, dacă ar exista criterii scrise pentru selectarea profesorilor, ȋn mod normal acestea s-ar referi la calitatea pregătirii și a rezultatelor obținute anterior, capitole la care ȋmpricinata deținea toate recomandările posibile.
Credința că fumatul contribuie la menținerea siluetei a făcut parte din totdeauna din mitologia coregrafiștilor, tentați să ȋncerce cele mai fanteziste regimuri și medicații ȋn acest scop. Cu siguranță niciun profesor nu a făcut vreo afirmație ȋn sensul ăsta, ci vreun elev va fi răspuns astfel la ȋntrebarea de ce fumează.
Cum ar fi fost umiliți elevii Academiei de Balet
Umiliți prin apelative? Haida-de! Față de „mă, oaie!” sau „ești cȃt o vacă”, cu care generații de balerini romȃni s-au confruntat și au supraviețuit, a fi strigat „X 44” e o găselniță drăgălașă. Iar dacă asta ȋi deprimă pe aspiranții veniți din toate colțurile lumii la Viena pentru renumele unei Academii de Balet fondate cu aproape 350 de ani ȋn urmă, cred sincer că nu au ce căuta acolo și e foarte bine că renunță. Meseria pentru care se pregătesc le rezervă unele situații mult mai dure, la care vor face față doar cei mai „colțoși”, pregătirea psihologică trebuind să urmărească capacitatea de a rezista și depăși momentele de stres și nu crearea unui mediu din care acestea să fie excluse, ceea ce e utopic.
Culmea tȃmpeniei e interdicția ca profesorul să pună mȃna pe corpul elevului – interdicție despre care decizia de față nu face mențiune, dar care știm că este ȋn vigoare. În primii ani, la vȃrste fragede, copiii nu au ȋncă noțiuni de anatomie și nu ȋnțeleg corecturile verbale, astfel că a modela o mișcare sau o postură cu mȃna este esențial și nu denotă ȋnclinații pedofile. Un pedagog bun petrece un timp considerabil chircit la picioarele elevului, pe care le conduce efectiv, ȋnsoțindu-și explicațiile verbal.
Mai tȃrziu, la orele de duet, profesorul va trebui să exemplifice executarea prizelor de către partener, ceea ce implică ȋn mod firesc atingerea unor părți ale corpului fetei. Să ne fi ȋntors la pudibonderia epocii victoriene? Nici vorbă, acum suntem obsedați de sexualitate și vedem intenții dubioase ȋn orice și oriunde. Or, baletul este o zonă ȋn care fizicalitatea este trăită ȋn mod simplu și firesc tocmai pentru că nu se face atȃta caz de ea, ci vine la pachet cu vocabularul profesional, corpul fiind conceput ca un instrument artistic și un semn lingvistic și nu ca o jucărie sexuală.
Ce am vrea să nu credem, ȋn contextul „scandalului” de la Academia de Balet
Înverșunarea cu care a fost urmărit acest „caz” ridică unele semne de ȋntrebare. Inspectorii de la Protecția copilului din Austria au vreo pricepere ȋn domeniul artistic? Nu cumva atitudinea lor politically correct se ȋnscrie pe linia celei a faimosului Barnevernet norvegian? Are vreo ȋnsemnătate faptul că atȃt managerul eliberat din funcție cȃt și profesoara demisă anterior provin din țări estice? Se pregătește cineva din culise pentru fotoliul eliberat de Simona Noja, cineva suficient de influent ca să pună ȋn mișcare niște roți care aveau nevoie să fie unse cu o justificare? Rămȃne de văzut…
Într-un comentariu al New York Times, o fostă colaboratoare a Academiei de Balet din Viena se declară de acord cu măsurile luate și susține că și această școală trebuie să intre ȋn secolul XXI. Ei bine, există domenii ȋn care tradiția e cel puțin la fel de importantă ca modernitatea, dansul clasic fiind unul dintre ele. Coregrafiștii de succes sunt copii cu posibilități fizice și psihice peste medie, iar ȋncercarea de a-i proteja reducȃndu-i la o linie călduță nu ȋi avantajează. (Tot ȋn numele modernității, la Opera din Paris se ȋncearcă acum impunerea unei vȃrste de pensionare a balerinilor aliniată altor meserii neartistice, cu mult superioară celei tradiționale, care corespunde posibilităților fizice ale interpreților.)
Dacă Simona Noja a greșit ȋn acest context și ȋn acest răstimp, a fost fiindcă s-a preocupat mai mult de artistic decȃt de politic. A invitat pedagogi prestigioși să susțină workshopuri, a organizat numeroase spectacole și gale, bref, s-a comportat normal, nesesizând ȋn ce măsură normalul profesional, ȋn care fusese crescută și ea, era considerat a fi anormal politic. Așa se văd lucrurile dinafară, de-acasă, fără parti-pris-uri naționaliste.
În orice caz, un lucru e sigur: dacă se tinde spre ȋncurajarea producerii de tineri balerini de tip „fulg de zăpadă”, care se topesc la prima atingere cu vorba sau cu mȃna și pe care instituțiile statului se simt datoare să-i protejeze lăsȃndu-i neajutorați ȋn fața oricăror situații neprevăzute, rezultatele Academiei vieneze vor avea de suferit. Cȃnd politicul, ideologicul sau economicul se impun ȋn fața artisticului, acesta nu are decȃt de pierdut.
