#WorldBalletDay2021 sau Ziua Mondială a Baletului – sărbătoarea din acest an dedicată artei coregrafice, este mai importantă și mai semnificativă ca oricând, în condițiile în care în întreaga lume comunitatea coregrafică luptă cu provocările Covid19 pentru a se putea întoarce pe scenă și în studiouri.
Sperăm ca Ziua Mondială a Baletului din acest an, să ofere dansatorilor și iubitorilor de balet din România un sentiment de solidaritate în așteptarea revenirii unor vremuri mai bune!
Citește și
Celebrând #WorldBalletDay, Ballet Magazine Romania dă startul “BALLET PHOTOGRAPHY, ediția 2021″
În acest sens, Ballet Magazine România s-a alăturat acestei sărbători globale, inițiate și coordonate de Royal Ballet, Baletul Balșoi și Australian Ballet, și a adunat pentru a transmite către comunitatea baletului românesc, gândurile și mesajele de încurajare din partea colaboratorilor și partenerilor săi!
Sergiu Anghel este profesor universitar dr. la Universitatea de Artă Teatrală si Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București! Mesaj cu ocazia celebrării Zilei Mondiale a Baletului, #worldballetday2021
Vezi și: Sergiu Anghel, mesaj cu ocazia Zilei Internaționale a Dansului
Orice încercare cu care umanitatea s-a confruntat, începând cu zorii conștiinței de grup, nu a putut fi depășită decât prin solidaritate. Solidaritatea celor care au înțeles că singur în fața urgiilor sorții, omul nu mai poate fi nici măcar o ”trestie gânditoare”, întrucât noile urgii puse în fața oamenilor de către neoamenii acestei Kaly Youga, sunt gândite să dinamiteze până și gândirea liberă, împingând cruzimea și absurdul până în pragul final al suprimării libertății de gândire.
Noul PanDemon creat în laboratoarele răului a înțeles că cel mai puternic dușman al său este această forță invizibilă dar coagulantă care este solidaritatea și a făcut tot ce este posibil să o rupă în două cu singurul gând de a o pulveriza ulterior.
Nu numai virușii se înmulțesc prin diviziune. Răul face la fel dar nu divizându-se ci inducând diviziune.
Așa cum demonul Timur Lenk – conform unei legende – după ce l-a înfrânt pe Baiazid în lupta de la Angora și după ce i-a pus pe fiii acestuia să-și scuipe tatăl, și văzând că doar unul dintre ei nu s-a conformat, ar fi exclamat cu satisfacție cinică însoțită de un râs sardonic că a pus un scuipat între moștenitorii lui Baiazid, tot astfel, astăzi, vedem cum un ser experimental inițiază un experiment al divizării societății la scară planetară.
Dincolo de ură este pacea și construcția. În ură este războiul și distrugerea. În solidaritate se topesc toate relele și oamenii devin o singură familie în interiorul căreia chiar dacă nu dispar definitiv, conflictele și rezolvarea lor sunt pilde pentru ca fiecare să devină mai bun.
Dansul, în România e divizat în continuare. Nu suntem o familie. Mozaicul acesta, văzut de la distanță nici măcar nu recuperează un contur distinct. Ce se vede este urât, dizarmonios. Ici și colo câte un licăr de lumină. Reacția tuturor este restrângerea în jurul axului familial, singurul care pare că mai oferă echilibru și încredere. Dansul în RO pare a nu se mai putea face decât în cupluri care rivalizează cu alte cupluri sau în grupuri combatante. Nu ne putem ridica nici măcar la nivelul mentalului unor săteni, care, măcar sâmbăta, lăsau la o parte dihoniile și intrau în hora satului pentru că mai exista încă un respect datorat tradițiilor. Astăzi ne batem joc de tradiții. Arta a devenit pe de o parte un vehicul de propagandă atee, de acțiune concret anticlericală iar de cealaltă parte un refugiu steril în spațiul uzat cultural al izolării paseiste.
Suntem singura breaslă fără o Uniune de creație recunoscută public ca fiind de utilitate publică dar nu ne punem nici măcar o secundă întrebarea: Dacă utilitatea noastră publică nu este recunoscută public, care este utilitate noastră publică?
Întrebărilor care nu se pun nu li se răspunde niciodată.
De aceea, pentru a putea face o urare Baletului românesc, este de bun simț să așteptăm să renască.
