Proiectul Ballet Photography vi-l prezintă pe Răzvan Boroda, fotograf profesionist, care a descoperit această pasiune de la o vârstă foarte fragedă. Aflați mai multe despre acesta în articolul de mai jos, în propriile sale cuvinte.
Sunt plăcut surprins de faptul că a apărut ȋn sfârşit şi la noi o revistă dedicată baletului, de iniţiativa privind fotografia de balet, precum şi de invitaţia lansată.
Răzvan Boroda: “Pasiunea pentru fotografie a inceput la 12 ani!”
Pentru mine, pasiunea pentru fotografie a inceput la 12 ani, pe când fotografia pe film era ȋncă ȋn putere. M-am şcolit ȋntr-ale fotografiei la ceea ce se numea pe atunci Casa Pionierilor şi Șoimilor patriei, un fel de Palatul Copiilor din ziua de azi.
Citește și
Ediția de vară a revistei Ballet Magazine, disponibilă online
Proiectul Ballet Photography: Corina Radu. “Fotografia de spectacol este în general slab promovată!”
După o practică de vreo 8 ani şi mulţi bani investiţi de tatăl meu ȋn această pasiune, am pus fotografia ȋn cui, pentru a-mi concentra toate forţele pe prima mea iubire, pianul. La terminarea Liceului de Artă la pian clasic mi s-a oferit ocazia de a profesa ca şi corepetitor de balet pentru câţiva ani, luând astfel contact pentru prima data cu lumea baletului.
Am reluat pasiunea pentru fotografie, de astădată ȋn format digital, prin 2014. Ȋn 2018 am fost angajat ca şi corepetitor de balet la Opera Naţional Română Iaşi, unde am ȋncercat să-mi fructific şi pasiunea pentru fotografie, prin colaborarea cu o parte din colegi, balerini şi balerine din cadrul Operei şi nu numai.
Practica vs. emoția
Pentru mine ca fotograf, atracţia faţă de balet poate fi privită din două unghiuri: unul practic şi unul emoţional. Unghiul practic ţine de postura corpului ȋn faţa obiectivului, atât de importantă dar şi dificil de obţinut de la modele, de către un fotograf care nu lasă acest lucru la voia ȋntâmplării. Cel emoţional are a face cu partea actoricească a meseriei de balerin, cea care invocă nu doar expresivitatea mişcărilor corpului ci şi a mimicii şi emoţiilor pe care ele le transmit şi care cântăresc enorm pentru valoarea fotografiilor. Ȋntocmai acestea sunt definitorii pentru reuşita unor fotografii.
Răzvan Boroda: “Orice poveste de sau despre balet trebuie să stimuleze şi vizual!”
Un alt principiu, pe care ȋl urmăresc mereu ȋn fotografiile mele şi pe care ȋl pot recomanda balerinilor/balerinelor care doresc să-şi construiască un portofoliu interesant şi atractiv, este cel al contrastelor. Contrastul ȋntre graţia corpului, care ȋn meseria de dansator de balet este dusă pănă la perfecţiune, şi obişnuitul vieţii cotidiene poate crea o poveste unică ȋn fiecare fotografie. În mediul „normal” de spectacol, acest lucru poate deveni firesc şi oarecum banal. Aici e un teren extrem de larg de explorat ȋntre fotograf şi model/balerin şi este specific fiecărui dansator, pentru că ţine strict de personalitatea şi de temperamentul său şi poate fi exploatat şi pus ȋn valoare de ochiul şi imaginaţia fotografului ȋn medii şi modalităţi diferite.
Nu ȋn ultimul rând, demersul revistei este mai mult decat lăudabil. Baletul este o artă care implică un impact vizual asupra publicului sau a posibililor admiratori, iar fotografia de balet este esenţială ȋn reprezentarea grafică a acestei arte ȋntr-o revistă de specialitate. Orice poveste de sau despre balet trebuie să stimuleze şi vizual, pentru a oferi cititorului o reprezentare cât mai fidelă a ideii comunicate şi, de ce nu, pentru a-l aduce ȋn final ȋn sala de spectacol.
Pe mine personal, pot să spun că iniţiativa realizării acestei reviste mă stimulează şi mai mult ȋn a-mi ȋndrepta pasiunea către lumea baletului, şi nu pot decât să sper ca pe viitor să mă aflu printre fotografii cu care veţi colabora ȋn mod util şi constant. Mulţumesc pentru invitaţie şi vă doresc succes ȋn tot ce v-aţi propus!
